Piept de pui afumat – in loc de mezeluri de casa

Am facut un experiment, tot vazusem pe net, pe la TV, pe ideea de a nu mai cumpara mezeluri am zis sa incerc. Experimentul este foarte reusit dintr-un punct de vedere si usor ratat din altul, dar sa vedem ce ne trebuie.

Un piept de pui condimentat dupa plac (eu am pus boia, niste ierburi de provence, sare si piper).

Niste ceaiuri, putin orez, orice gasiti lemnos la indemana (chiar si cozi de cirese sau visine, scobitori, condimente cica ar merge, nu am incercat), eu am folosit ceai verde si ceai de iasomie plus orez integral.

Se infofolesc bine draciile de mai sus si se perforeaza pachetelul cu o scobitoare.

Dupa asta va mai trebuie un vas, folie de aluminiu si ceva gen gratar care sa tina carnea deasupra pachetelului. Eu initial am vrut sa fac in wok si vasul de bambus pentru aburi, dar erau prea mari, prea putina carne, prea multa folie de uzat. Asa ca am ales gratarul multifunctional pe care il am de la daiso si e bun la orice numai la ce scriau aia pe eticheta nu si o tava luata cu mult timp in urma care este, in continuare, un factotum.

Am realizat ca ar fi mai bine sa nu imbrac totul in folie asa ca in final am pus aluminiul pe fundul tavii, apoi plicul cu ceai si orez, apoi gratarul cu puiul.

Am infofolit totul si am lasat la foc mic.

Aici am gresit-o putin, am lasat cam mult pieptul de pui, m-a speriat animaloo, ca mvai nu ai oparit puiul, zic hai ca il las mai mult sa se afume crud. Plus luat cu vorba si cu berea a stat vreo 50 de minute. Normal, zic eu, nu ii trebuie unui piept de pui ca ala din pozele mele mai mult de 25 – 30 de minute.

Partea faina la tot experimentul e ca gustul e nemaipomenit, chit ca a iesit cam sec, ca de regim ca si consistenta, gustul e fabulos (si merge pe paine cu unt in loc de sunca de rupe).

Inainte de a va arata o sectiune, mentionez ca voi repeta experimentul cu carne de porc, oparita inainte. Nu stiu de ce am vaga senzatie ca totul merge lasat si la cuptor, dupa ce incepe sa se arda chestiile aromat lemnoase din pachetel.

hard roc aleluis (si daca eu ma apuc sa scriu istorie legat de afumatul la domiciliu, mi-am amintit sa pun melodia astora care vor scrie istorie in seara asta, aici, la bukale, la sonisphere)

Mancare de pui cu ciuperci si cartofi

Fireste, pentru pranz, pentru micul dejun am facut niste gingiumingiu 😀 Cu dedicatie, Laurei.

Pentru reteta noastra nu e nevoie de multe chestii, nu am fotografia de intampinare, dar cred ca stiti toti cum arata urmatoarele ingrediente: carne de pui (merge si cu porc, vita, daca gasiti vreuna binecrescuta, maturata si care nu costa cat un Mercedes e si mai bine), ceapa si usturoi (verde, rosie, nu conteaza), boia dulce, ciuperci (eu am pus hribi si champignon – sau champion cum am citit pe un blog extrem de bine cotat in ale culinarelii), cartofi, suc de rosii (sau alta alternativa, rosii tocate, blabla). Si in plus sare si piper. Nu, nu s-au terminat condimentele din colectie, dupa parerea mea nu ii trebuie mancarii mai mult decat atat. A, ba da, un paharel de bere.

Mai intai am calit usor puiul in unt si ulei de masline.

Am acoperit cu ceapa si usturoi din belsug, am presarat boia, am pus si putina bere si am pus capacul (nu am pozat capacul, acum imi dau seama, sa vedeti ce marca era cratita).

Dupa o vreme, cand ne place cum miroase, adaugam ciupercile. Hribii erau congelati, restul in stare proaspata.

Punem acum si sare si piper si iar lasam cu capac.

Cand ciupercile au lasat suficienta zeama, amestecam si cartofii.

Si cam dupa zece minute, punem si sucul de rosii si capac si gata.

E simplu de facut si merge totul foarte repede. Am pus si smantana intr-o portie, ca am un mofturos care nu vrea in tot pus smantana.

Varianta de degustat e cu niste crutoane de paine pentru sos (adevarul e ca eu as fi baut sosul ala dintr-o inghititura 😀 ) si niste patrunjel din fereastra pentru fason.

Un „clozap” la memetu cu mentiunea: poti face cu iepure daca mai ai, daca faci asta o sa te urasc vesnic.

hard roc aleluia