Jocul de-a vacanta

E, nu a lui Mihail Sebastian, al nostru, jocul, zic, pentru ca ieri am spus ca fac niste poze pentru Vlad si m-am miscat in perimetru restrans, am fotografiat in jurul meu chestiuni care cred ca i-ar placea. Chit ca, repet, putine si intr-un loc de joaca foarte frumos pe care o sa il arat odata lui si Kadiei, cine stie cand.

Dar mai intai sa incepem ziua cu o portie sanatoasa de pui cu legume la gratar, nu?

Daca ne-am saturat, ne-am nutrit sanatos …

(am tradus cu gogu translate, daca nu inseamna „let’s play ci e vreo injuratura, nu evina mea)

Ieri a fost canicula, fluturasi …

… azi a venit vremea trimisa de Vlad de ziua lui, senatorul melcilor si sleahta lui tzusti, prin ploaie.

Fie ploaie, fie soare,
Nu ne trebuie la mare,
Avem cu ce ne juca,
Nu ma credeti? Uite, ia:

Ei, cartea asta mi-ar fi placit draga co-blogger sa ti-o dau in dar, dar (dar dar dar) nu e a mea, ti-o arat, poate o gasesti, totusi.

Si pentru ca rusului ii sta bine cu mancarea buna, iaca, ai de unde alege, cotlet …

… sau ceafa?

Cum spuneam, ieri soare, repet, nu am miscat in front, dar sa ies pe balcon sa va arat un geam care imi place mie (de ce nu sunt toate la fel? oricat de gri ar fi zidurile, ar arata blocul a gradina daca ar fi mai multe verzi).

Azi, misto (ah ce ma bucur, stiti voi de ce, la mare …), ploua de azi noapte rece si mocaneste.

Cred ca in mintea Casandrei era un” ‘zda ma-tii, in loc sa ma iei din ploaie stai si faci poze. Are si ea rezon, ce sa zic. Da, pana de idei, gratare si, cum nu suntem in vacanta, ne-am jucat numai de-a ea, cum ne jucam cand eram mici de-a mama si de-a tata. (hihi, cateodata era kinki).

Si o melodie in spiritul jocului, desi habar nu am ce zice doamna, imi place de mor piesa (chiar, are cineva idee despre ce canta?)

rororo

edit: am facut o descoperire fantastica, pentru mine. niciodata nu imi ieseau omletele ca alea de la hotele comuniste, la mic dejun. ei bine azi, victorie, ca in cazul orezului terci, cred ca e un secret al cantinistilor, numai de ei pastrat, mie mi-a iesit omleta efectiv de lene. am spart oul, am pus sunca si cascaval, diret intr-un pahar (care trebuia spalat, mai avea un rest de bere). am gasit niste ulei in care prajisem carnati, intr-o tigaie, uitata in cuptor, nu am apucat sa o spal, sa o ia gaia. am zis ca mananc numai eu si cu mine, nu omor pe altcineva si flesc cu oul in uleiul ala, mult de altfel. a iesit o chestie uleioasa, fix cu gustul omletelor de hotel de pe vremuri, deci acum imi e clar secretul. as fi pozat sa vedeti dar e bezna si am zis sa nu stric pozele pentru vladen.

re-rororo

Gingiumingiu

Inainte de o prea matinala urare, va mai aminteati ce va spuneam legat de nebunia cauzata de plecarea la mare de joi, de soferii de weekend care taie bukalele in doua?

Nu reiau povestea, dar cele de la link la puterea a zecea aplicati-le legat de (Viesparule, iarta-ma, omoara-ma, dar la tine m-am gandit cand m-am abtinut de la injuraturi grave legate de genitorii calaretilor moderni) motociclistii care banaresc vinerea seara pe bulevarde, in drum spre mare sau ba. Am dat doua claxoane!!! Io, anti-claxon driver, doua!!!!! Prapaditii nu realizeaza cat sunt de expusi cand se joaca, vorba aia pe care o stiti, cu fundu’ gol in fata … stiti voi. Pentru ca exista posibilitatea ca sa fie si soferi neatenti sau, cazul meu, obositi, cu reflexele mai moi asa, cand incep ei sa insire toate benzile ca sa stea de vorba si sa bata cuba. Iar pe unul l-am ratat la mustata ca a intors capul cu tot cu ghidon. Doamne fereste.

Altfel e de bine, pe bulevard spre mine, adica in drum spre mare, radare ascunse bine. Bagati mare, e prima oara cand tin cu capetele de creta si nu cu soferii.

Acum legat de gingiumingiu, sa incepem cu o minunata urare de dimineata unei zile lungi, anume:

O rugaminte pentru cei cu idei gingase, avem doi rataciti care cauta nume. Doi plantzi. Da, da, ca de cand cu pluralele astea de m-au zapacit de cap, am decis io ca sunt plantzi, ca daca ar fi plante ar fi femei si nu-s, unu’ e rozmarin, deci masculin, altul cimbrisor, idem. Deci nu am idee ce nume sa dau celor doi plantzi noi.

Am si gatit gingiumingiu, normal, pai a trecut vreo zi sub soare fara ceva bun de bagat la ghiozdan?

Galbenus pentru Vladen.

Se anunta o zi plina si nu, dragii mei care ma iubeste, nu cred ca, indiferent de starea lucrurilor o sa incep vreo postare cu: „stiu ca v-a fost dor de mine, nu am mai scris de mult, am fost foarte ocupata, nu am mai stiut ce sa gatesc”. Din contra, am fost foarte ocupata pe alocuri deosebit si ingrozitor de foarte, motiv in plus ca sa va arat chestii, zic eu, misto, dragute, chiar daca implica doar un galbenus si o friptana. Ptiu ca am uitat sa pozez friptana.

Va dorim un sfarsit de saptamana impecabil si, daca sunteti la mare: de ce?

rororo

I Hate Myself For Loving You

Ziua si obsesia. Bai mi-a ramas mintea la niste oua ochiuri impecabile, nu ca nu ati sti toti sa faceti niste oua ochiuri impecabile, sunny side up, dar erau foarte, foarte, foarte proaspete, din comert, rar am vazut asa oua misto. Nu stiu daca v-ati prins (desi am observat ca omniscienta e la loc de cinste pe net), dar nu prea se vede cand oul e proaspat, indiferent cu ce se lauda ambalajul, ca e gaina hranita corect, ca e lasata sa vada lumina zilei, ca paste. Daca e fortata sa dea doua – trei oua pe zi, oricat de proaspat e oul, albusul e tot apos.

Ei bine, astea aveau albus ca la ouale de tara, galbenusul normal, dar albusul cu toate trei salazurile distincte, au iesit niste ochiuri o frumusete. Pe care le-am prajit, dar nu le-am mancat.

Ei bine, numai oua am visat, ochiuri, fierte, de toate. Cum m-am trezit, doua chestii am avut in cap, un MD (nu am stat de oul meu imperfect sa se faca perfect, foameeeee):

… si melodia asta, nu imi dau seama de ce fix asta, dar o mormaiam obsesiv.

Afara e frig si urat asa ca poate scapa si Marea Neagra de prea multe gunoaie si marea de oameni de acolo o sa bea organizat in carciumi, ca a imbogateasca propetarii de locuri de pierzanie, iupiaei.

rororo

Dragi copii, vreti sa va spun o poveste?

Si ca in finalul bancului cu Bula, o sa va doara capul de la dat de tablia patului si spunand da, pentru ca o sa ma repet, ca un disc stricat. Stiti majoritatea articolul din evz legata de populatia capitalei.

Nu stiti nimic. E frectie. Fas partz ce am povestit eu in decursul anilor, de la aia care nu au spus ca mi se fura geanta, pentru ca „si vidi mah ca nu-i di la noi di la tzara” pana la procentele date de mine care, pe cuvant, le bat pe ale alora de la evz, dar ei sunt ziaristi si totul le va fi iertat in iad.

Bon, sa revin la poveste, ma duc eu unde am treaba, plec de unde am treaba, centrul minunatei capitale. Destul de calm si liniste, la radio, Steel of the night, Whitesnake, zi lunga, grea, dar viata roz. Mai un stanga, dreapta, drept e ca vad niste nefericite BMW si MErcedes de BZ, CJ si (am uitat, ma jur, dar parca) BV. No zic lasa, ajung in cartier, calm, liniste, greieri, pescarusi, arici.

Pana in Dristor au tinut visele, fac o stanga strategica si legala si nimeresc in iad. Infern. In jur, doi trei fraieri necajiti cu numere de B. In rest, absolut orice judet vreti voi, dar absolut oricare, da, era si MM si SM si CJ, buluc. Expo de masini turate, muzici care mai de care, se bateau in muzici, efectiv in cele cateva semafoare pana acasa m-am ferit de figuri si figuranti.

Nu mi-a picat initial fisa. Nici voua, nu e asa? Da, e joi, luni e liber, vineri se poate lua concediu si, draga Mira, imi e mila de marea noastra, dar toata Romania se duce pe litoral. Pe langa blocurile mele. Nu as vrea sa fiu acolo decat patron, sa iau banii turmei, sa le vand rahati impachetati, ma jur ca da, nu vreau sa vad maldarele de gunoaie pe care vi le-am si aratat anul trecut. Cum se curata scrumierele de provincialii care trec cu aplomb prin cartierul meu, fost curat? Din mers, de pe geam, geam pe care se arunca si PET-urile goale sau, dupa caz, umplute cu pipi, ca e complicat de oprit la o benzinarie.

Nu, nu exagerez.

Cu emotie, fac dreapta spre strada mea. In mintea mea, idem, liniste, arici … canci. Masina de SB (BMW visiniu), doua de politie, din aia de sibiu niste pusti tremurici (nu bag mana in foc, alcool, cuie, nu stiu) … nnnoooi meerem lavama bah, la vama.

Am trecut lejer in speranta ca aia, chiar daca nu isi fac datoria de militieni, macar le iau din banii de droguri, spaga.

Ajung pe strada mea linistita. O, ce bine e. Parchez. Relativ. Manele la maxim, masina de BN (sa moara tzaka), mai sa imi ia nasul masinii, cica … ne-am ratacit, unde e vama? No ca era sa zic io ceva, ca aci e cam departe de vama vietii, da-le-as palme cu piciorul.

Zece minute de mers cu masina, o aventura. Sper ca si-au luat toti liber de azi, ca si maine am zi grea si mi-e ca nu raspund de faptele mele, soferistic vorbind.

Ia sa imi faca aia de la evz si un chart cu aia care trec si spurca minune de sector 3 al capitalei inainte de a se pisha in apa marii.

Gata, ca e blog culinar si am si gatit. Fara misto. Nu mult, dar e si maine o zi. Nu, poze artistice nu am facut, pe fuga doar. Si nimic spectaculos, sandwich-uri si salata.

S-a cerut si bis, adicatalea doar picioci cu sos bun.

Vi s-a intamplat ca generatia Mc sa spuna ca nu au gust de cartofi niste minunati cartofi prajiti? Sau ca fresh-ul de mere nu are gust de mere? Nu va enervati, chimicalele au intrat in sistem si nu dauneaza clar sanatatii.

rororo