Jocul de-a vacanta

E, nu a lui Mihail Sebastian, al nostru, jocul, zic, pentru ca ieri am spus ca fac niste poze pentru Vlad si m-am miscat in perimetru restrans, am fotografiat in jurul meu chestiuni care cred ca i-ar placea. Chit ca, repet, putine si intr-un loc de joaca foarte frumos pe care o sa il arat odata lui si Kadiei, cine stie cand.

Dar mai intai sa incepem ziua cu o portie sanatoasa de pui cu legume la gratar, nu?

Slide1

Daca ne-am saturat, ne-am nutrit sanatos …

Slide1

(am tradus cu gogu translate, daca nu inseamna „let’s play ci e vreo injuratura, nu evina mea)

Ieri a fost canicula, fluturasi …

Slide2

… azi a venit vremea trimisa de Vlad de ziua lui, senatorul melcilor si sleahta lui tzusti, prin ploaie.

Slide9

Fie ploaie, fie soare,
Nu ne trebuie la mare,
Avem cu ce ne juca,
Nu ma credeti? Uite, ia:

Slide3

Ei, cartea asta mi-ar fi placit draga co-blogger sa ti-o dau in dar, dar (dar dar dar) nu e a mea, ti-o arat, poate o gasesti, totusi.

Slide4

Si pentru ca rusului ii sta bine cu mancarea buna, iaca, ai de unde alege, cotlet …

Slide5

… sau ceafa?

Slide6

Cum spuneam, ieri soare, repet, nu am miscat in front, dar sa ies pe balcon sa va arat un geam care imi place mie (de ce nu sunt toate la fel? oricat de gri ar fi zidurile, ar arata blocul a gradina daca ar fi mai multe verzi).

Slide7

Azi, misto (ah ce ma bucur, stiti voi de ce, la mare …), ploua de azi noapte rece si mocaneste.

Slide8

Cred ca in mintea Casandrei era un” ‘zda ma-tii, in loc sa ma iei din ploaie stai si faci poze. Are si ea rezon, ce sa zic. Da, pana de idei, gratare si, cum nu suntem in vacanta, ne-am jucat numai de-a ea, cum ne jucam cand eram mici de-a mama si de-a tata. (hihi, cateodata era kinki).

Si o melodie in spiritul jocului, desi habar nu am ce zice doamna, imi place de mor piesa (chiar, are cineva idee despre ce canta?)

rororo

edit: am facut o descoperire fantastica, pentru mine. niciodata nu imi ieseau omletele ca alea de la hotele comuniste, la mic dejun. ei bine azi, victorie, ca in cazul orezului terci, cred ca e un secret al cantinistilor, numai de ei pastrat, mie mi-a iesit omleta efectiv de lene. am spart oul, am pus sunca si cascaval, diret intr-un pahar (care trebuia spalat, mai avea un rest de bere). am gasit niste ulei in care prajisem carnati, intr-o tigaie, uitata in cuptor, nu am apucat sa o spal, sa o ia gaia. am zis ca mananc numai eu si cu mine, nu omor pe altcineva si flesc cu oul in uleiul ala, mult de altfel. a iesit o chestie uleioasa, fix cu gustul omletelor de hotel de pe vremuri, deci acum imi e clar secretul. as fi pozat sa vedeti dar e bezna si am zis sa nu stric pozele pentru vladen.

re-rororo