O musaca negreceasca

Si altele, dar despre musaca voi sa vorbim intai. Desi nu e mare lucru de spus, niste straturi acolosa, o cratitoaie batraneasca plus doua forme de briose  sa „mufãnesc” doua portioare pentru degustare, adica astea.

Pai sa incep cu umplutura, pe caer am facut-o din niste carnuri tocate, nici grase, nici slabe, nici doar vaca, nici doar porc. Pe care le-am pus la calit intr-un vas in care am mai pus si un carnat scos din membrana care tinea impreuna carnuri si arome. Si am pus si niste vin sa se desfaca toate, plus niste oregano din ala salbatic, parfumat, cules de prin muntii Kassandrei, nu de mine. Si niste suc de rosii, din ala de baut. Si piper, am auzit ca piperul nu fierbe, am vrut sa vad daca e aievea.

Si pentru ca nu e musaca greceasca, liezonul l-am facut doar din oua cu smantana.

Si am asternut straturi asa: cartofi, dovlecel, carnea, sos, iar cartofi, ardei kapia, iara sos.

La fel si in formele de muffin. Briose. Pana noastra.

Si am dat la cuptor, totul acoperit, sa zaca.

Si aia e.

Am mai facut si un Chow Mein, luasem pentru prima oara taitei speciali de chow mein ca sa vad daca iese bun un chow mein care chow mein era sa imi iasa aproape de post daca nu ii puneam si niste bucatele de peste.

Am fiert taiteii patru minute, cum zicea acolo, pana a fiert apa, pana am pus taiteii, pana am fiert taiteii, a fost gata si restul. Adica diverse legume maruntite alandala (ceapa, usturoi, broccoli, morcov, ardei) puse in tigaia model wok in care mai inainte perpelisem niste bucatele de peste date prin amidon.

Am pus si un ou proaspat ouat de o gaina.

Am amestecat totul iar de gust am pus un amestec de condimente chinezesti (gen five spices), sos soia, ghimbir proaspat ras, ulei de susan. A, la legume am pus si nitel vin roze sec.

 

Si am facut si o zeama, dar ce zeama, oase din alea ieftine de porc, cu zgarciuri si carnita, legumele clasice de ciorba, mult ardei kapia si gras, cartofi si zeama de varza. Si leustean uscat, nu am gasit verde.

Mbunaaaa.

Doar pentru cromatica, un petec de desert, Lindor mix.
Care, dupa cum spunea un amic internaut, nu e ciocolata, ca ciocolata e naspa, Lindoru’ e Lindor. Asa e.

 

De prin urbe, niste rasarituri, niste cucuruci, niste balti si, ei bine, prima castana adoptata chiar sub ochii mei, nici nu am intors bine spatele dupa ce am pozat-o si o tipa a zis: mvaaaai ce dragutz. Si a luat-o.

Dati pe poze sa le vedeti mari, castana are ochi albastri. Da, pentru cucuruci mi=am luat claxon, bucurestenii oricum sunt asa de obisnuiti sa claxoneze ca si daca sunt singuri la semafor tot dau o goarna din obisnuinta.

 

rororo

Green fish & Chips

Unii o sa spuie ca e urat, nu e urat deloc, e putintel verde. Oricum initial voiam sa fac o prajitura verde, dar am luat un spanac care era deja cu sos (de fapt niste amidon si smantana in el), plus ca intre timp imi venise de peste si usturoi, dar si de spanac cu usturoi si de niste cartofi prajiti si … a iesit asta.

Mai intai am facut spanacul, puteti considera ca de la zero, cu smantana si amidonul vietii, ce am mai pus in plus, niste condimente indiene (un masala mix) si, fireste, usturoi. Am pasat fin si am lasat sa se raceasca.

Pestele, cod de felul sau, cica de Alaska, era deja filetat, deci l-am trecut prin faina. Si apoi prin amestec facut din ou, faina si piure de spanac. Si l-am prajit.

Verde, verde. Bun? Bun.

Imi stricasem cheful cu niste pizza luata congelata, bai, mereu zic ca nu mai iau, ma jur pe rosu, pe grena, pe mustata cainelui, tot ma mananca. Gata, e ultima data, nu mai iau, e naspa (asta cica e din saptamana mexicana de la Lidl).

 

Si ca sa ne mentinem verzi, iaca si niste paste (trottole care au si spanac in tricolorul lor) cu broccoli si sos cremos facut din branza cu mucegai (Saint Augur) topita in frisca lichida. Si cu nitel unt. A, da. Si putin parmezan.

 

De prin oras, bai, mereu  imi place in weekend sa ajung prin zona Pipera, e efectiv imagine de „ghost town”, ce mai puteti observa, daca in poze e soare, in timpul zilelor de la finalul saptamanii vremea s-a jucat cu ploaie, lapovita si ceata, e foarte capricioasa.

Am scos si o castana la adoptat si mi-am rupt pingelele masinii in zone rezidentiale bucurestene, foarte multa lipsa de bun simt in multe zone noi, jaf, varza, drumurile sunt praf, cai de acces infime, inguste, pericol social multe zone noi.

 

Nu uitati sa dati pe poze pentru slide show, in cazul in care va intereseaza, fireste.

 

rororo

Garf la cuptor si sosul

The sauce, acel sos, mai exact sa va explic; cu multi ani in urma, cand Nan Jing era cel mai bun restaurant chinezesc (si printre putinele), faceau un sos. Pentru aperitiv, pachetele, ma rog, ceva asemanator cu ce iti dau acum cam in orice chinezesc daca ceri coltunasi fierti. Sos pe care tot incerc sa il recreez, de data asta m-am apropiat. Adica amestecul este din sos teriyaki (da, stiu, chinezii nu folosesc, dar daca mie mi se pare ca mergea), soia, putin otet, ulei de susan, ceapa verde si usturoi. Seamana bine de tot.

 

Am pus si la garf, garful asta e o imitatie de coaste, tot cam atata carne are, spre foarte putina, dar costa un sfert. In poza sunt oasele care au valorat circa patru lei. Ce am pus, pai niste bere (belgiana, foarte buna dar prea tare pentru ce am eu voie acum), radacinoase, ardei gras, ceapa, usturoi, sare si piper, plus niste cartofi sa se coaca si ei. Si am lasat acoperit la cuptor, cartofii i-am scos mai devreme iar sosul l-am pasat si l-am pus peste oasele aproape gata. Am mai dat nitel la cuptor si la final am stropit cu sosul de mai sus. Fara sa mai dau la cuptor. Garf a la La Biche (ala cu mananci si plangi, da).

Si nu pot sa nu ma laud ca iar  am furat din mancarea cainelui, legume, inima de vitel si paste.

De pe langa casa, inca ma chinui cu lutul ala prost, inainte sa il desfac pe ala mai destept, nu arata bine ca ce vazusem eu pe net, dar e un inceput. Si daca tot mazgalesc lutul, dau si pe panza, in paralel.

De prin oras, avioane, cladiri, animale.

Da, e cald, caldura din aia venita abrupt sa zapaceasca oamenii de creieri, alergicii de nas si ochii de soare.

Cam atat, de post n-am dar ma straduiesc sa il tin injurand cat mai putin, gratuland cu vorbe dulci din ce in ce mai atente si nefacand rau niciunei muste.

rororo

Dupa atata frig si ceata, iar se-arata soarele …

… nitelus ne mai ingheata nasul si picioarele.
Plus ca lalelele sunt de import.

Am facut o prajitura, in stilu-mi caracteristic, fara sa notez cantitati, asa ca nu va pot ajuta in a deveni gospodace de frunce dar pot sa v-o arat si sa va zic asa, cu cuvintele mele proprii si expresive cam ce am facut. Eu am facut bine, aveam in plus niste ciocolata si o portocala. Asa ca am facut blaturile cam asa: am amestecat trei galbenusuri cu trei linguri de zahar, coaja de portocala, o cescuta de suc de portocala, trei linguri de ulei si o lingura de unt topit, o lingura de kefir si o jumatate de lingurita de bicarbonat, plus faina cat sa se faca un aluat cam ca de clatite americane. Si am amestecat asta cu albusurile batute in spume.

Jumatate din cantitate am copt-o ca atare, jumatate am amestecat-o cu cacao si am copt-o si pe ea, ca si cand.

Crema e un ganache din 150g ciocolata, 100ml frisca lichida si o lingura de unt.

Mno, ganache intre foi, taiate foile, iar ganache, suprapus, aia e. Daca nu ati inteles e numai vina mea.

 

Am mai testat niste carnati si am facut o fasole batuta, i se mai zice si facaluita, unii ii zic icre de fasole, bai si unii o reinterpreteaza de dracii o iau de fasole. Eu o facui ca dupa blocurile gri, stiti voi, majoritatea. Adica fasole, ulei, usturoi, ceapa fripta cu suc de rosii. Jap, jap, dupa dulap cu reinterpretarile.

Am mai facut si o salata cu una bucata ciuperca zisa si oyster mushroom. Care ele au fost doua, ca le-am cumparat de curiozitatea care nu imi dadea pace, de ce oare costa asa de mult, asa ma intreba curiozitatea. Sincer, nu m-am prins de ce sunt scumpe. Nu merita banii. Mai am una bucata ciuperca, o sa o interpretez si pe aia alta data, momentan o pastrez ca pe sfintele moaste.

De prin casa si de pe drumurile noastre (poate ne duc in strainatate), am inceput doua desenute, sa vedem finalul, am primit o masinuta Moskvitch, am pozat un catel care sofa in Piata Romana, sfarsitul lumii de pe pod si o camaruta pe un fost garaj.

 

Dog tax, a inceput sa ma amuze sa ii pun potaii in bot aparatul si sa vaz ce iese. Si unele ies prea haioase.

rororo