Jerusalems Shaworma

V-am mai scris despre Jerusalems Shaworma. Nu, nici acum nu ma platesc.

Ei, acum sexyunea nu e asa de reusita ca noaptea fac pozele pe balcon la becul anti hotz si mi se incurca potaia prin picioare. Dar un falafel mai bun nu am mancat decat la restaurant. E drept, au si preturi de restaurant, e cam 15 lei o lipie cu falafel, dar e pita facuta de ei, sosurile o bunatate (hummusul, muraturile, legumele). Singurul bai, pentru mine cel putin, e ca pun cartofii prajiti din cei congelati. Dar e un bai foarte mic.

.

Cand fac poze pe balcon, noaptea, mereu apare sticluta aia, nu e vreo chestie gandita, e cumparata de la niste artisti din Sibiu, lucrata manual si tin mereu apa in ea pentru jivine sau plante.

Si bonus, ca pentru Guvi, am pozat asa, din mana, bestia care vrea falafel, supa de legume, struguri, cam orice. Azi m-a amuzat o batranica, cica maica ce curaj ai sa treci cu catelul prin haita de caini (ce caini, is ditamai dulaii pe la blocuri si se reped de faci cu pitpalacul).

I-am zis, maica, mai frica imi e de oameni, pe caini ii mai prostesti cu un carnatz, pe golani nu.

Iertati calitatea, era facuta in timp ce ii repetam ca o cheama „iesi in mortii ma-tii de aici”.

hard roc aleluia

Anunțuri

Supa simpla de legume foarte taraneasca

Inca e august dar legumele de toamna sunt multe si bune, asa ca, daca suntem numai in doi, am facut ceva simplu de tot (ma rog, suntem mai multi care ne dam la zemuri ca si agaporno si potaia scot strigate de lupta, dal nu le pun la persoane).

Am mai avut o rosie din aia buna, careia o sa ii duc dorul, a facut toti banii in supa.

In rest, banalitati, taiate cat mai ghiolbaneste posibil: ceapa, telina, morcov, ardei iute, ardei gras, toate inabusite in propria lor zeama cu putina sare.

Dupa ce au lasat zeama am pus si un cartof si o mana de fasole verde.

Am acoperit cu apa si am lasat la fiert (daca alegeti sa puneti rosia de la inceput, ca mine, pentru culoare, vedeti ca legumele fierb putin mai greu).

Daca va zic doar ca asta e toata reteta dati cu pietre? Ei bine, asta e. Sansele ca sa iasa la fel de buna iarna nu sunt prea mari, acum sunt legumele bune de tot.

Avem si varianta dreasa cu smantana si otet de tarhon.

Si varianta dreasa cu „crutoane moldovenesti” (drepturile de autor ii apartin Mirelei de pe Culinar).

Si cam asta e tot. Apropos de ce am scris mai devreme, mi-am amintit de o melodie a celor fara zahar pe care o sa o pun imediat, dar si de un episod din Seinfield cu „soup nazi”. Cred ca daca as putea mi-as face si eu un local numai si numai cu supe. Si sa pot spune unor celebritati: no soup for you :)))

Ou ochi fiert in mamaliga si ceva bun

Amuzandu-ma prin pleumbarile pe net, de reinventarea rotii, de nespecificarea surselor de inspiratie decat daca e vorba de Julia Child sau Nigella (sunt la moda, nu stiati?) m-am gandit din nou sa va dau o reteta vintage. Cat despre cine a infipt laleaua in branza …

Acum reteta 😀 Se face o mamaliga mai moale. Se sparg oua in mamaliga. Se lasa sa fiarba. Smecheria e urmatoarea, ouale fierb foarte greu in mamaliga, nu stiu de ce, nu am cunostinte de chimie. Asa ca ganditi-va in functie de malaiul folosit ca, pentru a ramane moi, trebuie lasate macar 15 minute.

Eu le-am pus cu tot cu mamaliga peste branza (telemea), smantana si unt. Greu, dar bun.

Trecem la banalele (vintage, da?) cumparaturi, gen must be sau cum ii zice. Musai sa incercati combinatia de San Daniele cu grisine cu susan de la Mega Image.

Si, daca mai tineti minte, de curiozitate am luat Cevapcici de la Auchan.

Ei bine, nu e rea conserva asta, desi nu contine mari mizerii, are fix gust de conserva. Cam cum era pe vremuri carnea in suc propriu. Asadar nu a fost rea.

Candva o sa ajung si la enciclopedia branzeturior (fara sa trec prin Metton sau Patafine Fort), acum cautam sa scriu despre branzeturile grecesti care dau nastere la confuzii nenumarate din cauza comertului mai mult sau mai putin socialist si de stat si din cauza neinteresului pentru ele.

Ce mi-a venit? Am citit niste aberatii, ca sa nu zic prostii, ca nu e frumos, intes sustinute de diversi care nu se intereseaza cu un amarat de studiu inainte de a scrie respectivele elucubratii.

Denumirea de Feta este drept exclusiv de folosire al Greciei din 2005 cand a fost respins daca nu ma insel apelul nemtilor si al danezilor de a prelua ceea ce numesc ei Feta (in fapt o branza alba daneza cu consistenta cremoasa).

Este cea mai cunoscuta branza greceasca pt ca este cea mai veche. este o branza de oaie moale, in bucati rotunde sau paralelipipedice (deci nu are nici o treaba cu danish feta care se gaseste in cutiutele alea).
Este o branza alba care se pastreaza in butoaie de lemn sau in bidoane metalice, poate fi picanta sau mai acrisoara, fie moale fie ceva mai tare.
100 grame contine 22g grasimi, 23 proteine si 294 calorii (zice cartea).

Telemes este exact ca branza feta, dar din lapte de vaca.

Manouri branza moale, foarte grasa din lapte de oaie care contine tot untul, calitativ este cea mai buna dintre branzeturile grecesti dar nu se pastreaza multa vreme, deci nu se gaseste usor.

Mizithra este o varietate de manouri, facuta din diferite calitati de lapte si smantana.

Anthotiro este o mizithra mai moale ( trebuia sa desenez o harta ) si se gaseste si in varianta cu unt si fara.

Kopanisti o branza foarte moale si piperata, tartinabila facuta din lapte de oaie si framantata cu boia iute, buna ca aperitiv, adesea insotitoare de ouzo.

Kasseri este cascaval facut din lapte de oaie, alb galbui si usor picant, comercializat in piete in calupuri de 7 kile (probabil ca exista si varianta supermarket)

Kefalotiri branza traditionala din lapte de oaie si capra, galbuie, cu gauri, cu gust picant.

Kefalograviera, branza tare din lapte de vaca sau din amestec de lapte de oaie si vaca. Are gust usor dulceag si gauri si este din categoria branzeturilor fine.

Graviera, branza tare, asemanatoare cu Kefalograviera (ce bine ca ezipsta copipast, ca imi era greu sa mai scriu odata asta!) cu gauri ceva mai mari.

Touloumotiri se face fie din lapte de oaie, fie de capra, fie din amestecarea amandurora. Se pastreaza in sac din piele de ovina sau caprina, seamana la consistenta cu feta si se produce in cantitati mici dupa retete din antichitate.

Haloumi, branza caracteristica insulei Cipru, din lapte de oaie sau capra, pasteurizata si foarte grasa. mai contine cheag, sare si uneori menta si este foarte folosit in retetele cipriote.

Aripioare picante reincarcate :)

Fix aceeasi marinata de la aripioarele lipicioase, numai ca le-am lasat o zi si o noapte la rece. Si nu numai, de data asta nu m-am mai grabit asa ca nu s-a caramelizat zaharul.

Nu sunt garnitura strugurii, sunt semn ca a venit toamna si sa ii araz zazuzei ce soi mananca al nostru, ca am vazut ce struguri mananca al lor.

Aripioarele le-am mancat asa cum se vazura, simple. Numai ca … o nenorocire nu vine niciodata singura, azi nu stiu ce cautam in congelator, ma umplu de apa, cineva a sters frigiderul si din greseala a inchis, acum doua zile, congelatorul.

Din fericire am niste pinguini uriasi si nu s-a edzghetat mai nimic, insa ultimele buruieni thai s-au inmuiat, asa ca peste marinata de ieri am pus si galangal, lemon grass si lemon leaves (kaffire, cum naiba le zice), plus un pahar de vin alb. Si am lasat la foc mic.

Am lasat totul la foc mic, mic, pana a scazut marinata si a imbracat frumos (de data asta) aripioarele). Pe la jumatatea timpului de fierbere am scos condimentele, sunt puternice.

Iarasi le-am mancat simple, simple sau, intarziatii, cu o felie de zacusca.

vine toamna, bine imi pare, uichend de uichend ma duc la mare, hard roc aleluia.