Ramen – Chacharoni

Am descoperit la unul din Kauflanduri o colectie absolut impresionanta de modele de ramen, taitei, ma rog, multe, in afara de clasicele Vifon si Maggi unele de care nu m-am mai lovit. Si mi-au placut. Si stiu ca nu e de regim dar de aia avem bec, sa mai calcam si pe el.

Printre cele coreene am gasit vreo doua modele nepicante si primul l-am testat pe acesta:

Asta contine pachetul (eu am mai pus si un polonic de supa de legume cand le-am fiert).

Spre deosebire de taiteii ramen clasici, astia se fierb cam cinci minute si jumatate. Ba chiar mai mult, sa scada zeama aproape de tot. Eu am garnisit si cu un gratar simplu.

Au o consistenta foarte misto, asemanatoare cu a urechilor de lemn, sa zicem, gustul nu e de apret de sosete, e chiar bun (desi eu nu folosesc de fel plicurile date de ei, de data asta m-a tentat).

Si acum niste poze aiurea, mai intai o pizza banala (mi-a placut cum s-a intins mozzarella si am pozat).

O supa noua, de gulii cu crenvusti (wienner bio, da?) si ou batut.

Si cu smantana.

Si o colectie de flori de toamna.

A luat-o incolo …

Pui cu Baharat

Continuam seria mancarurilor care au gust doar pentru cei care, din cand in cand, urmeaza regimurile date de medici (aia nu, aia nu). Am spus mancaruri, nu retete, pentru ca nu as putea sa le numesc retete. Poate doar idei. Asadar, relax:

Cu puiul (pestele si …) ideea este ca dac anu ai voie sare (sau ai voie foarte putina, inlocuiesti cu condimente, fireste, nepicante. Mie mi-a iesit o chestie bunicica.

Eu m-am impiedicat de condimentul numit Baharat, asa ca am agatat si niste pulpe de pui.

Sigur ca daca va coaceti si macinati singuri condimentele favorite, aroma e mai intensa, insa nu bag mana in foc ca va iesi fix ceea ce folosesc arabii/turcii, ma rog, care ce folosesc, dar in cazul in care vreti sa fiti deosebiti in toate, va las poza cu eticheta pe care se vede ce contine acest condiment.

De aici incolo nu am mare lucru de povestit, am scos pielea de pe pulpele de pui, am amestecat condimentul cu putina zeama de lamaie si ulei de masline si am masat piciorusele. Am pus asa, de chichi niste chestii pe deasupra si apa in tava sa se faca nitelus in aburi si aia a fost.

Fireste ca cel mai bine se potriveste cu nitel orez si iaurt (si ce cruditati vreti voi, daca aveti voie). In cazul fericit in care nu aveti restrictii, sigur ca da, niste ardei iute copt e musai. Daca nu, nu.

Rosile le-am pus de poza, nu le-am mancat, le-a mancat cateaua.

Fireste ca doar eu mananc asa in preajma, deci imi raman resturi care, nefiind grase merg si reci. De exemplu langa niste dovlecei simpli la gratar.

Sau pur si simplu incalzite putin (la gamela).

Am mai facut si o supa (cea din prima poza), am adunat absolut toate legumele din preajma: morcov, ceapa, ardei, rosie (doar putina pulpa, fara piele si seminte), cartof, dovlecel si conopida. Buna si simpla si dreasa cu putin iaurt.

Cam astea au fost ideile zilei, presimt ca or sa urmeze ceva macaroane, branzeturile inca sunt pe lista de „asa da” (desi cica numai foarte slabe, sa ma pupe in floricele, totusi … )

Ciorba, fasole, ca pe vremuri maica

Urmeaza un final de saptamana greu si am gatit ca pe vremea maica-mii, cand facea intr-o zi cat pentru o saptamana. Am folosit si niscai scurtaturi ca sa nu stau pe canicula asta pana la moarte in bucatarie. Mancare normala, niciun fel de fitza.

Cum le-am pus cam pe toate odata in functiune (am pornit in jur de 7 dimineata si la 11 eram cu totul gata, plus altele pe langa), vi le arat in ordinea in care le-am pozat.

Dintr-un rest de aluat am facut de rontait, crenvusti in foietaj si niste patratele cu parmezan, rosii si oregano.

Am facut o iahnie de fasole, varianta rapida cu fasolea gata fiarta (capa, morcov si afumatura, inabusite, stinse cu vin, dafin si tarhon, apoi pusa fasolea din conserva, bulion si marar proaspat scos de la congelator).

Ciorba de porc (am fiert bucata intreaga de carne). Scurtatura in cazul acesta a fost un borcan de zarzavat de ciorba de la Olympia pe care l-am luat de curiozitate. Si bine am facut, e bun pentru verile calduroase. Legumele sunt taiate cam din topor dar nu conteaza, au gust bun. In rest, ceapa, cartof, dovlecel, leustean.

Dreasa cu smantana.

Si mi-am facut si de sandwich. Pentru ca a fost mare bucata fiarta in zama (ar fi fost mai multa carne decat ciorba), o bucata intreaga de rasol fiert l-am invelit, cald fiind, in folie, l-am indesat intr-o caserola si am pus niste pietre decorative (si grele) sa o preseze, apoi am lasat-o la rece. Am verificat-o la mai multe ore distanta si iaca ce a iesit, o „sunca” (de fapt rasol rece), numai buna de sandwichurile pentru zilele astea trei.

Pietrele alea le luasem ca sa le pictez dar pana ajung eu la ele vad ca sunt destul de utile si la altele.

Apropos de desenat, am mai facut un calut, tot cu Hey Clay de la Lidl, cu ce culori am nimerit, ca nu prea sunt multe variante.

Canon Ixus vs ciorba de salata

M-am apucat sa fac si sa pozez ciorba de salata a la mama mea. Prima parte a mers bine, ciorba a iesit fix cum mi-o amintesc de pe vremuri.

Am inabusit zarzavat, apoi salata, am pus apa si o mana de orez, am lasat sa fiarba.

Am acrit cu zeama de lamaie, am pus leustean si am facut o omleta care s-a umflat de mi-a ridicat capacul de la craticioara, toate bune si frumoase, standard.

Pana la momentul in care am facut poza farfuriei in care am pus si iaurt, ceasul rau, pisica 13, am scapat aparatul in ciorba fierbinte, asa, cu incredere.

Eu am fixuri, nu imi place sa fac poze cu telefonul (nici sa vorbesc la telefon), prietenii vechi stiu ca plang si imi trebuie instant alt aparat ca altfel fac o criza de nervi. Eram si in plin proces de fotografiere a unor minunati dovlecei in aluat de bere …

(pe scurt, dovleceii dati prin faina apoi prin aluat ca de clatite, cu ou si faina, dar subtiat cu bere foarte rece).

Atunci am incercat din nou aparatul uscat si sters cat am putut de bine si, logic, cucu, a facut vreo 20 de poze in ceata si doar una vag in ceata. Am crezut ca mor.

Dar pentru ca a trebuit sa ma indepartez de relaxarea de la cratita si sa prestez in campul muncii, vreo doua zile nu l-am folosit, am incercat timid sa fac poze la o tocanita de ciuperci. Simpla, cu ceapa, usturoi si ardei, inabusite, apoi cu rosii tocate, vin, ciuperci si marar.

Functioneaza bietul Ixux, Canon rulz. Mai da rateuri parca, se screme asa, prin interior, dar mai respira.

Asa ca va mai arat ce am avut la pachetel (burger de Angus, foarte bun si polonez la gratar in sandwich – asta suna tare de tot, cu polonezul la gratar).

Ai cateva chestii de prin magazine care mi-au placut. Pere Kaizer (de la mega), luate dupa ce s-au tuflit, mi-a fost mila de ele, arata foarte rau dar sunt infiorator de bune, parca sunt alea de le culegeam din pom de la Eforie; pepenele de la Lidl, cred ca e import Grecia, iarasi, neasteptat de bun; Bougatsa congelata, doar sa o coci si sa o dai cu zahar si scortisoara (incluse in pachet), la fel, chiar daca e un semipreparat, foarte misto la gust.

Si ciresele de la Lidl, 8 lei si ceva kilul au fost bune. Anul trecut nu am nimerit nici macar odata pepene sau cirese comestibile la retaileri.

De final o poza cu prima petunie, cu atata ploaie s-au incapatanat sa nu iasa deloc. Deci cu greu dar respira totusi, Ave Ixus.