Dragi copii, hai sa va spun o poveste

Ca s-au mai linistit cat de cat isteriile si, reiterez, apreciez daca nu lasati comentarii, sa va spun o poveste reala, de aci, din Salajean. Acum aproximativ 15 ani la colt de bloc era o haita impresionanta care devenea mai mare. Si mai mare. Caini agresivi, mi-au muscat vecinii de nenumarate ori. Atunci oamenii de bine, gen iubitori de animale cu cap, au decis sa ii castreze pe banii lor. In cei aproximativ 15 ani haita s-a redus la vreo trei babalaci de caini fara dinti in gura, punct. Mai avem cateaua Lola, caine deosebit, aparut acum un an, am decis sa o pastram in zona, ca joaca toata ziua fotbal cu plozii si e de nadejde la latrat in parcare, deci am castrat-o si pe ea.

Un caine la aproximativ sase blocuri care nu latra decat selectiv. De cand isi face ea treaba nu mi-au mai furat capacele rotilor. Sigur ca le-am recuperat de fiecare data.

Continui povestea spunand ca de multi ani niste prosti fara vreo firma, onege d’ala si alte hotii, castram (nu noi, da?) si palsam potai. Nu suntem de acord cu intoarcerea in teritoriu a cainilor castrati decat daca sunt exemplare deosebite si acceptate de marea majoritate a locuitorilor din jur, asta clar, sunt multi oameni cu frica, multi copii. Din fericire plozii au minte senina si nu stiu decat sa se joace cu potaile noastre bagaboante, alea putine care mai fac fata, model Lola.

Ca sa castram cainii apelam cu interes la acele celebre onegeuri ale vietii, aici pe Pallady e baza aia, fostii hingheri care ar avea obligatia sa vina la orice sesizare. Si vin, iti spun din start de la telefon, 50 de lei de caine prins si vii si ti-l iei inapoi. Cum ii prind si cum ii castreaza deja ar fi subiectul altor discutii neinteresante pentru chibitarii din zona internauta.

Asadar pe un areal destul de restrans, un cvartal de blocuri, dupa aproximativ 15 ani, potaile au disparut. Mai sunt unii noi dar in curtea casei de copii si a celei de copii handicapati care nu se pun. Deci se poate fara sa se implice hotii care iau milioane pe o „castrare” si o „eutanasiere”.

Desigur, e mai usor sa dai din butoane pe feisbuci si sa pui poze grozave cu caini agresivi sau neagresivi, ca am dat afara din lista si pe cei care ma invitau sa semnez petitii online pentru neeutanasiere. Nu, nu semnez nimmic nici pro, nici contra. Cei care sunt pentru pastrarea cainilor pe strada, conform celor scrise mai sus, nu au mare lucru de facut si o sa va descriu punctual ce ati putea face ca sa nu mai fie caini macar pana va cresc plozii mari, fara a implica hotii astia carora nu scriu ce le-as face ca e prea dur.

Asadar iubitorilor de caini, puteti sa:

– luati potaia in masina sa o duceti la un castrat moca (stiu, nu aveti cand, stati pe feisbuci si puneti poze cu salvarea maidanezilor);
– dati un telefon la hingheri, iau cainele, neortodox si stresant, dar daca voi nu aveti timp, aia e, va va costa numai spaga, 50 de lei per capita (stiu, nu aveti bani, trebuie sa platiti cablul ca sa puteti sta pe feisbuci sa puneti link-uri cu salvati cainii);
– NU MAI HRANITI in pusca mea cainii necontrolat. Daca ati asumat cu acordul blocului un caine, dati-i lui si doar lui de mancare, nu mai lasati resturi pe langa gunoaie, astia de la sector 3 chiar se chinuie sa faca curatenie;
– (asta o sa sune nasol pentru vasnicele mame, dar e musai): educati-va copiii sa arunce gunoaiele IN gunoi, nu langa. Stiu ca e greu, sa se ridice de pe banca, e deja un efort si s-ar putea sa slabeasca, acum ca pe mine ma deranjeaza ca cetatean muntii de seminte si cutiile de bere lasate de minori, nu conteaza, sunt doar un cetatean, dar mai lasa si resturile de la Mc Donalds ceea ce incurajeaza aparitia, printre altele, a unor caini in areal (stiu, nu aveti cand, sunteti preocupati sa puneti poze cu copilul pe feisbuc).

Astea sunt metodele minime, acum o sa va ganditi, uau, 15 ani. Da, uau, daca acum 20 de ani primii bani se duceau fix unde trebuie, acum eram liberi. Trec peste ce s-ar putea face legislativ cu taranii care nu-si castreaza potaile, ca e alta discutie.

Eu si prietenii mei posesori de javre adunate ne implicam cat putem, e un scuipat in marea de „iubitori”, stiu. De ce am scris, ca stiu ca tot nu va miscati basanaurile sa faceti altceva decat sa puneti poze pe net? Pentru ca ma deranjeaza ca animalele astea concentrate, calme si linistite sunt decapitate sau arse de vii cu acordul sau in aplauzele idiotilor care isi imagineaza ca se rezolva ceva asa.

In rest, ma deranjeaza doar ca nu mai pot iesi cu cainele in parc si ca stau cu urechile ciulite ca nu cumva sa apara vreun idiot isteric cand doarme Casi afara, pentru ca de cand o las sa doarma cateva ore afara i s-au redus crizele, nu stiu de ce, poate i se aeriseste capul de hidrocefala.

Si credeti-ma ca daca prind vreun scelerat care isi manifesta bestialitatea fix pe cainii aflati in grija noastra, o sa ma vedeti pe mine la stirile alea nemaivazute de la cacatu ala patrat la care va mai uitati cand scoateti nasul din feisbuci.

Si nu, nu m-am enervat, am avut o seara superba si o sa am o saptamana si mai buna, dar am incercat sa scriu mai de mult acest articol care indeamna la responsabilizare, mesajul e destul de clar: daca nu stiti si nu va pricepeti, nu va mai bagati si lasati isteriile de masa pe seama altora. Si nu imi mai dati link-uri sa semnez petitii pro sau contra. Cat sunt de contra cainilor pe strada e clar, de aia ma implic pe cat pot sa nu fie pe strada mea.

Na ca nu pot sa va pun poza frumoasa, ca am uitat aparatul la munca, caut ceva mai vechi.

Mai 2011.

Reiterez, nu lasati comentarii, multumesc.

rororo