Ciorba Necko

Pai sa va explic de ce. Pentru ca merita, pentru ca face niste supe bune de tot si pentru ca are, ca noi toti pitici, pe care pitici ii spulberam noi acum cu mandrie patriotica si spirit revolutionar. Pai da, ca am revolutionat toti timpii necesari executiei, asa de marunt am stat sa toc anumite zarzavaturi.

Oricum, pasul unu a fost sa fierb carnea, in cazul acestei ciorbe, o aripa de curcan si ceva grasime de gaina (ale caror resturi au mers la cainii comunitari). Plus jumatate de ardei rosu si o ceapa. Care ceapa, fiarta mult, dispare efectiv in supa.

Pasul doi a fost sa imbrac in noante coloristice zeama, sa semene cu satul in care sta Necko atunci cand vine toamna. Asa ca o parte dintr-un morcov am ras-o fin si am inabusit-o cu sare in strelicii adunati de pe supa (nu am pus ulei in plus ca lasa pasarea destula calorie).

Totul am executat la foc mic, in oala de inox care, atent supravegheata si supusa normelor PSI nu se arde (asta e tot pt Necko 😀 )

Cat timp supravegheam, am tocat cat am putut de mare si mic si restul legumelor, asadar in afara de morcov ras avem si ceapa verde, morcov taiat mai mare, ardei iute rondele, ardei gras cubulete si telina facuta din cutit mai marunta decat va puteti imagina.

Am pus si legumele astfel pregatite sa se inabuse nitelus cu morcovul care deja lasase noante portocalii in zeama. Precum carnavalul venetian aratau impreuna, Necko 🙂

Am adaugat si supa, apa si carnea data jos de pe os si am lasat sa fiarba.
Cubuletele alea de telina plutesc a ciuda, este?

Dupa ceva vreme am pus si niste cartofi.

Am dres cu zeama de varza, am pus si zdrente de ou (batut cu putin kefir, sare si piper) si la final, leustean. Uscat, ca din ala am.

Tarziu, in noapte, printre soapte …

Ca sa impartim, am incercat sa ii dedic si domnului puiu strelicii, care sunt o frumusete, dar cu sapuniera numai asta a iesit, dedicam oricum:

Inainte de dedicatia de final va spun ca am incercat de curiozitate sa fac branza din lapte Napolact. Si merge, iaca dovada (cat de multa am facut va dati seama dupa deja cunoscuta unitate de masura culinara: bricheta.

Inca nu m-am hotarat daca sa chem pe unul din cei sapte pitici la masa, sa o fac telemea, de burduf sau cu mamaliga, Voi ce ziceti?

hard roc aleluia, draga Necko te iubesc si ca semn de tin-te bine, iaca eu ce-ti daruiesc:

Sarmalele mele cu ©

Mai, acum nu stiu ce mi-a venit sa le fac asa, dar daca le gustati, pe pariu ca nu va prindeati care e schepsisul gustului. Asadar reteta mea© de umplutura pentru sarmale in foi de varza murata.

Se toaca marunt pentru un kilogram de carne: o ceapa, un morcov, cateva fire de usturoi verde si un cartof. Se amesteca toate cu cateva fasii dintr-o blana de sunca, tocate din barditza (ca satar nu pot sa ii zic, satar are memetu), boia dulce si foarte iute, cimbru, piper si ceva untura dintr-un borcan de carne la garnitza.

Se fac sarmalele si cu ceva carne ramasa, se umple si miezul verzei alternand foile cu carnea pana iese de o verzisoara.

Productia la hectar:

Nu am mai pus condimente intre straturi, deja contine carnea tot ce ii trebuie, slana aia afumata avea gust foarte puternic. Am pus intai cu lingura din carnea la garnitza cu tot cu untura, pe urma varza, sarmalele si varzuca umpluta, pe urma iara varza si sarmale si la final suc de rosii si apa si basta, la cuptor.

Bune rau, daca le facea altcineva nu as fi ghicit ce e in ele.

Si o sectiune prin miezul versei umplut.

hard roc aleluia si desi nu sunt fan al genului (a existat un singur Sterian), merge cu sarmaua. Aveti grija cat de atent ascultati, sa nu sara sarmaua din farfurie si sa isi schimbe cetatenia de rusine.

Coaste

Inainte de ideea si retetele (mare branza nu sunt) ale subiectului, cateva mizilicuri deci mai nimicuri.

Din cauze pur mecanice am desfacut un pachet de taitei zisi si „soba” luati de la sushimania.

Garnisiti dupa chef sunt chiar misto.

Am ucis si o telina si un cartof, am facut o crema piparata cu piper alb si cu nucsoara. Bun.

„Minutul” favorit, macaroane cu unt, smantana si cascaval.

Si o salata orientala care a avut scopul nobil de a deservi cele ce vor urma. Ce a mai ramas din ea.

Dar sa trecem la subiect. Coastele din imagine au fost achizitionate din Auchan pentru suma de 9 lei kilogramul. Pana acum nu am mai vazut exact ca astea ci lasate cu ceva mai multa grasime.

Coaste fierte in zeama de varza cu condimente

Adicatalea mai intai am fiert respectivele (din cele de mai sus am facut doua portii ca sa fac doua modele) in moare cu piper si foi de dafin.

Le-am amestecat cu cimbrisor, iutzica, ulei, usturoi granulat si putina sare.

Le-am introbagat intr-o punga de cuptor (am pe aici unele de care vreau sa scap, ca nu le suport, dau in ele cat pot de mult de cand le-am descoperit).

Si le-am lasat pana au fost gata (se vede cand se desprinde de pe os carnea).

Cam asa arata intr-un final.

Garnitura: salata orientala de care ziceam mai sus.

=========

Coaste glazurate

Eu am dat iama in camara sa mai rad din condimente si sosuri, aveam chef de genul ala de coaste bbq de se mananca la Ruby Tuesday sau Phileas Fogg (fie-i memoria neintinata) si am combinat urmatoarele:

– sos teriyaky, sirop de merisoare (puteti pune orice sirop dulce-acrisor, de visine de exemplu), iutzica, sos de soia si un banana chilly sauce (care se poate inlocui cu orice sos iute-dulce de la noi, se gasesc peste tot de la Vifon).

Se amesteca toate si se pune si o lingura rasa de amidon. E foarte important.

Se lasa peste noapte (eu am lasat direct in punga din aia de cuptor ca am dat pe urma cu tot la acelasi (of, of) cuptor.

Ca sa nu uitati ca e vorba de cuptor, cat timp coastele stau la, fireste, cuptor, punem alaturi si niste cartofi, cam ca cei ai Amaliei, dati cu nitel malai, sare, condimente si ulei. Si ii punem la (mainile in aer, cine nu stie e fraier) cuptor, langa carne, cam dupa jumatate de ora de cand carnea e la … cuptooor 😀

Pentru ca sa fie totul complet, am facut si un sos din smantana, maioneza si usturoi.

Iata-le gata scoase din … punga 😀

S-a dat verdictul: bestiale. Daca vreti le puteti face si pe gratar (se face fum) sau la iarba verde, la carbune, sigur ies nemaipomenit, sosul nu trebuie sa fie intocmai ci sa pastreze ideea de dulce, sarat, amarui, iute. Si ca sa ramana glazura lipita sa puneti nitelus amidon. Restul e fleac.

hard rock aleluia si melodia zilei in ton cu ideea de „spare-ribs”, ma iertati ca le-am zis coaste.