Currywurst – varianta luxemburgheza

Din nou, nu e vreo reteta, ci mai mult o poveste. Si, desi amintirile nu sunt mereu placute, chiar am avut chef sa fac treaba asta, asa, junk, semi-junk, ma rog.

Curry de la zero, din condimente, e pasiunea mea, imi place sa fac, am droaie de retete intr-o carte misto, am mai facut curry pe are l-am combinat cu carnatz, la currywurst – ul trecut. Acum, am facut altceva.

Slide1

Dar inainte, sa va arat captura din spatele blocurilor gri, de langa fostele sere. Merita pastrata poza, sa nu o pierd.

Slide1

Ce se va intampla cu ea, vom vedea. Si cu surorile ei. Deci sa trecem la currywurst-ul nostru.

In Luxembourg, la bucataria centrala care deservea trei restaurante, lucrau trei executivi. Doua chelnerite si negrul de la rece (eu) plus baiatul bun la toate, in general la vase.

Executivii aveau pe meniu o droaie de chestii interesante, bune, mai mult sau mai putin fusion, cu ingrediente ca lumea, ma rog, nu discutam amanuntele astea. Dar erau chestii mistocute pe meniu. Din nefericire pentru ei, se manca mai mult la piscina si la bar, nu in restaurant, cum meniul nu era descompus, efectiv sandwich-urile, salatele si mizilicurile, canibalizau preparatele de calitate. Si ce mi s-a parut neplacut, se aruna multa, foarte multa mancare.

Aveau si meniu de pranz, ieftin, trecem peste asta.

Oricum, printre preparatele pe care bucatarii sefi le aruncau cu sila in farfurii (de nervi ca doar alea se cereau, ii inteleg) era si currywurst care se prepara in felul urmator, fel pe care mi l-am facut si eu, doar ca am avut carnatzul mai baban:

– scos niste carnati albi din tipla (check);
– fript pe plita, a la danga langa (sa vezi un chef cu ce chef face asa o minune, olelei) – semi-check, nu am plita acasa, deci tigaie;
– pus cartofii congelati la prajit (din nou, semicheck, eu am prajit din aia vii);
– trantit in farfurie carnatii, cartofii, pudrat cu curry dintr-un borcan (check).

Cam asta e reteta pe care am urmarit-o incercand sa nu adorm de plictiseala. Mai multa actiune era la mine, la rece, la sandwich mai tai o paine, mai pui o salata, activitate, nu alta.

Acum ce sa spun, daca ma intrebati pe mine (sau nu) eu as fi facut meniu separat pentru piscina si local, dar poate nu e voie, habar nu am. Pacat de multe chestii aruncate pentru ca nu se consumau cum s-a prevazut. Bine, eu mi-am luat nasul la purtare si am cerut sa iau acasa pentru Casandra. Si mi-au dat voie. Ce de bunatati a papat Casi 🙂

Deci am facut si eu currywurst ca acolo, ca aveam chef.

Slide3

rororo

Trei ani

Imi veni in minte veacul de singuratate, al lui gigi marchez, cum un bondoc plin de purici poate aduce „veacul” de nesinguratate. Pe scurt, anul acesta, Casandra, Casi, zisa si pijkoata, maimu sau, dupa caz, iesi in ma-ta din fata mea ca iti sparg mufa, a implinit acei trei ani de caine, nedati de niciun veterinar.

Deci, normal, i-am facut un „tort”.

Slide1

De la an la an mai minimalist, dar nu a bombanit, a stat si la poza, cat de cat.

Slide2

Reteta tortului: paine, unt de arahide, o felie de nici nu stiu ce era pe acolo in varf, mar si morcov.

Slide2

Si pentru ca imi plac la nebunie retrospectivele, ca de aia inca tin acest blog neculinar, ia sa vedem anii trecuti ce i-am facut pe cinco de mayo.

Un turnulet din biscuiti, unt de arahide, fulgi de porumb, banane si mar.

A zis ca rororo.

La un an, aveam tartar cu branza si morcov.

Si, fireste, o poza la plici cu grecoaica, atunci cand a aterizat pe planeta Salajean, dupa ce strabatuse drumul groazei, taman din Halkidiki.

Sa imi traiasca, mai bine zis sa ne traiasca, deja are multi prieteni care tin la ea. Casi zice sa va rororo pe toti. Deci, rororo.