Moment poetic

Ni-au tot venit in minte poezii, legate de vreme, de evenimente, o mai stit pe aia?

Afara-i frig, in casa-i frig,
Deschid fereastra larg si strig:
Sa ne traiesti partid iubit!
Ca ne-ai calit!

Visasem noaptea ca la fabrica facem supe, ramen la pliculete, inghesuiala mare sa luam toti ce era in plus. Dimineata mi-am trantit un ramen cu ce aveam prin batatura.

Fredonam un Cargo vechi:

Zorii mocnesc dinspre noapte-n spre gri
Ceasul e cinci jumatate
Stau pensionarii la coada la colt, se da
Astazi lapte

Ceru-i de plumb, ca privirile lor
Merg muncitori la uzina
Pasii li-s grei dupa cei patru’s’cinci de ani
De lumina

Clasa muncitoare, mandra ca un soare
Mandra ca un munte de fier (tare)
Clasa ne-ndrumeaza, si ne lumineaza
Glasu-i se inalta victorios, pan’ la cer

Am primit niste oua de la tara, unul s-a dus in supa de mai sus, unul pe cartofi. Nu stiu de ce ma gandeam la Adrian Paunescu, chiar nu inteleg de ce mi-am amintit de balada lui Ilie de la scularie.


(copy/paste de pe net, ca nu o stiam asa, in amanunt)

Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş
a venit un lider din străinătate,
gazdele cu dânsul se purtau gingaş,
ca să-i intre-n voie, le făceau pe toate.

Vizitând străinul secţiile lor,
s-a oprit deodată şi cu bucurie
arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Iar oficialii tare s-au mirat
de această faptă, totuşi, peste poate,
şi l-au pus pe listă neîntârziat
ca să plece grabnic în străinătate.

A ajuns la Roma c-un autobuz,
După ce un vameş, fir-ar el să fie,
Fără ezitare cică le-ar fi spus:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Iar la Roma, papa însuşi i-a primit,
i-a tratat amabil c-un pahar cu apă
şi era şi dânsul foarte fâstâcit,
neştiind totuşi de unde s-o-nceapă.

Dar ca orice papă, a găsit un drum
Şi pe unul gureş, vocea lui mlădie,
l-antrebat c-un tandru scârţîit postum:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Observând acestea, cei îndrituiţi
care mersul lumii zilnic îl veghează
s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ
să-i organizeze şi o mică pază.

Când erau la papa, Doamne, ce necaz,
unul dintre paznici leşină afară,
medicii de gardă îl făcură treaz
şi motivul bolii toţi îl căutară.

“Poţi cumva şi nouă tu să ne explici
cauza din care ai cazut în luptă ?”
“Domnilor v-aş spune: cum stăteam aici,
încordat în veghea asta ne-ntreruptă.

A trecut regina Angliei pe aci,
c-o suită mare şi cu protocoale,
m-am retras în umbră spre-a nu stingheri
şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale.

Când am auzit-o cu cât interes
îşi întreabă Curtea că ar vrea să ştie
cine-i bâtrânelul purtător de fes
de lângă Ilie de la sculărie !”

In rest, ce sa zic, peste tot lumea se aprovizioneaza, cozi, se vand tone de ulei si faina (ma intreb ce ai face cu ele in caz de Doamne fereste?). AM luat si eu niste chestii si vi le arat. Mucenicii de la Auchan, nu e ce trebuie si niste galusti cu carne, alea sunt bune si nici nu-s scumpe, deci daca ramane magazinul si planeta fara ulei si faina, mancati galusti cu carne.


De final, cautam o poezie despre perioada in care s-au macelarit caii din Romania ca sa se aduca tractoare, dar am dat peste alta, oarecum de actualitate dat fiind cozile la benzina. Tot de Mihai Beniuc si cea cautata si cea gasita.

CU MII DE CAI PUTERE

Nu-s pui de domn, nu țin să par deștept.

Pe oameni îi privesc în față drept.

Ci-n fața oricui clopul nu-mi ridic –

Părinții mei dau țării bob din spic !

N-ajung nimic ? – De mii de generații

Noi tot muncim, și au ajuns tot alții…

Așa să fie, dacă-i dat așa

Dar pîn’ la urmă tot se va vedea !

Ori nu-i așa ? – Hei, nouă sute șapte…

Îl știm, îl știm ! Și-i drept, e încă noapte.

Dar s-a-nroșit a ziuă-n răsărit.

Umblați ca furnicarul răscolit.

Ați priceput : Cu mii de cai putere

Se crapă zorii unei alte ere !

1939

Poza e mai veche dar chiar ma gandeam cat de tare ar fi sa ma duc cu calul la uzina. Si sa il parchez langa masina lu’ dom’ derector 😀