Placinta cu mere

Stiu ca toti stiti a face placinta, in zeci de variante (ca si eu pana m-am hotarat la una, mi-a luat o zi si o noapte), dar daca am facut si am pozat, fie si pe bezna, de ce sa nu va arat?

Totul incepe asa: am primit niste mere eco-bio.

Slide8

Apoi a inceput lupta interioara, de care sa fie, cu foi, cu foietaj, rasturnata, invartita, impletita, rasucita. Si stiti cum e cu mintile mari, m-a scos din multilema o repostare a Laurei Laurentiu, anume placinta cu mere si foi cumparate.

Si asa am facut, fix ca in reteta de la link, singura diferenta find ca in loc de faina am folosit amidon.

Cel mai greu mi-a fost sa sacrific merele pentru ca efectiv fac mai mult decat orice odorizant de camera, miroase superb in balcon, a mere si racoare. Dar le-am dat la cap, le-am cojit si le-am dat pe razatoarea mare. Pozele sunt si in bezna si facute la plici, ma iertati.

Slide9

Le-am stropit cu zeama de lamaie ca sa nu oxideze prea tare (desi chiar nu are importanta, tot se fac maronii la copt) si am stors din sucul lor. Pe care l-am baut.

Slide10

Am pus in amestec si scortisoara si vanilie, zahar, fireste si amidon. De ce amidon? Stiti de la mancaruri, amidonul diluat in lichid rece cum ingroasa el sosul. Ei de aia, pentru sosul merelor. Sigur ca daca faceti alta reteta, mai ales cu mere calite, ignorati amidonul. Mie mi se pare de zece ori mai gustoasa placinta cu merele necalite.

Slide11

Am uns jumatate din foi (intre aproape fiecare foaie in parte) cu amestec de unt si ulei (daca tineti post, lasati untul in pace, fireste), apoi am nivelat umplutura.

Slide12

Am taiatcatam putut eu de stramb bucati din viitoarea placinta, apoi am copt, nu stiu la cate grade ca de cand cu Engie trebuie mereu sa verifici gazele sa nu sari in aer.
Dar vedeti la reteta Laurei ca ea scrie din astea cu grade si timpi.

Slide13

Si dupa ce s-a copt si racit, am si mancat-o, nu singura, mai multi.

Slide14

Apropos de Laura, sa ma laud, ca a facut pe Mos Gerila anul acesta.

Slide15

Despre carte nu am ce sa va spun mare lucru, luati-o si vedeti (au am cumparat trei ca sa dau in dar). Pe foarte scurt, este o carte foarte, foarte ingrijita, in totalitate, retetele, cum stiti si de la cele publicate pe internet, ies indubitabil, Laure nefiind genul de autor care una pozeaza si alta face sau, Doamne fereste, cum se stiu cazuri, care pozeaza si ce nu face, daca e in poza si are explicatiile acolo, sigur e facut de ea, e gustos si va iese, nu e cumparat de la raft si pozat ca pe o mareata realizare.

Nu stiu de ce am scris foarte mult, poate pentru ca ninge tare si apasat si mi-a dat sefa liber astazi?!

Slide16Slide17

rororo

Reclame

2 gânduri despre &8222;Placinta cu mere&8221;

  1. Arată foarte bine! Ca la carte 😉 dacă tot aminteai de asta 😋
    Și mie îmi plac merele in prăjituri, eu fac o răsturnată, genul tort șarlotă. Apoi mai e prăjitura copilăriei, cu aluat sfărâmicios, cel cu bucăți de unt rece, ce – după frământare – se mai lasă la frigider. Și doamne, ce bun e!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s