Nonna pugliese – partea intai

As vrea sa va dau reteta, momentan e o poveste, inca nu am aflat secretul sosului pe care scrie „salsa piccante seccata al sole„. Ce am aflat e ca a venit pe cai absconse din Puglia (via Elvetia) si … cam atat despre reteta.

Treaba sta in felul urmator, o prietena care are pile in zona aia unde nonna isi face de cap uscand nu stiu ce soi de ardei la soare mi-a trimis un borcan cu sosul asta. Borcan bagat in seama de mult, numai ca nu aveam idei, na ca acum am prea multe.

Am zis sa facem o gustarica de seara, aveam un cartof copt, o conserva de macrou tare buna, nitica maioneza, lamaie, mai lipsea ceva iuteala. Moment in care m-am hotarat, dau in borcanul nonnei.

Cu toata ciocolata din casa mai ca imi venea sa o pun de un concurs: cine stie reteta babutei primeste o roata de rezerva la trotineta, asa ceva. Mi-e clar, sunt un soi de ardei, ceva intre iuti si kapia uscati la soare, ulei de masline si ceva sare.

Am degustat pana mi s-a inrosit albul ochilor. Si nu numai eu. Am crezut ca are si rosii, cica ciuciu. Retetele de pe net variaza. Nu ma deranjeaza ca nu stiu exact cantitati, procedeul mi-e necunoscut, e ceva de care nu ma prind.

Sigur e si sterilizat borcanul, ca eu il desfacui.

Combinatia cu cartof, peste, nitica maioneza si sosul aista, de dracii picante uscate la soare, este nemaipomenita.

Nu stiu daca sa fac sau ba concurs. Reteta sosului o sa o aflu la vara, daca stie cineva care e din zona Puglia o reteta de la fata locului, gasim un premiu, daca nu, la vara premiul merge la Stella, vad eu ce premiu, o pup dulce sau ii fac un portret in creion ca nu am mai pictat de mult.

Am facut si un „clozap” la sos, treaba dificila pentru sapuniera mea. Indiferent daca aveti bafta sa dati sau ba de nonna, cu sau fara intermediari, retineti combinatia: peste, cartof copt, maioneza, lamaie, sos iute. Merge bine.

Cu dedicatie pentru cine va afla reteta acest an de gratie 2011, hard roc aleluia.

Prea bun, prea ca la … bloc

Initial, inainte de finalul saptamanii, dupa diverse intamplari, voiam sa scriu ceva asa mai in spirit Grinch, intre timp s-au produs evenimente dragi mie, intalniri si cadouri neprogramate, voie buna, dar din dar, fara calcat pe cap la cumparaturi trendy-flendy, o adoptie de pisic, ma rog, daca aveam poze cu toate evenimentele iesea de un blog nou asa ca am sa rezum.

Ca sa nu ramanem fara reteta, apai am si o reteta, nu e ceva nemaipomenit sau nou, e o ciorba banala de porc. Ce e nemaipomenit e ca vecinul meu m-a sunat sa impartim ce a primit si el. Si ce e curios e ca porcul ala de curte, parlit cu paie, nu stiu de ce, nu are gust ca porcul ala de magazin sau de piata. Deloc.

Aista e ca la bunici in curte, ca in rest ciorba am facut-o cam ca de obicei, cantitate mare, sa fie pana la craciun (da, se poate congela si oricum iese gelatinoasa ca piftia).

Iaca oasele, se vede ca suntem de la bloc, ca nu au iesit raschetate ca de hiene.

Daca respectati reteta iese o ciorba geniala. Anume fierbeti bine oasele, foc mic, luat spuma din cand in cand. Costachel nu este de acord cu inabusitul si friptul legumelor, de principiu nici eu, numai ca daca, dupa ce am degresat zeama de oase am pus zarzavat in nitica grasime cu zeama de pe deasupra, cu ceva sare, am „stins” cu o rosie cojita si tocata (si cateva linguri de tocana de legume, aia e treaba mea) si in secunda asta mi-am amintit ca am uitat sa pun ceapa, asta dupa ce mi-am luat oarece elogii, fara statuie de ciocolata, va spun eu ca il puteti certa pe maestru ca nu stie ce bunatate pierde.

Glumesc, oricum fiecare face altfel ciorba.

In oala, pe langa carne (oasele s-au dus la cateii strazii) am mai pus ceva fasole oloaga si cartofi. Curatati de colocatari cartofii ca tocmai ma electrocutasem schimband un bec.

Ceva zgarciuri au ajuns si la un cotoi, ca se tot dadea la vrabiile carora le dadeam paine, na, frig, iarna, trebuie sa avem grija unii de altii.

Pentru ca o sa pun la pastrat pentru masa de craciun nu am iutit-o deloc, la final am dres-o cu zeama de varza si leustean si am incercat sa fac o poza fara sa ma impiedic. Ca ciusca iute am pus-o direct in castron.

Si acum sa dedicam un „clozap” memetului. Si strelicii lui Puiu, da?

Si, nu in ultimul rand portia dupa cheful meu, cu smantana si ciusca piscatoare. Da, aci ma impiedicai pana la poza.

A fost un final de saptamana plin de „dar din dar” (mai am si eu de dat mai departe si poze pentru maine). Pe langa bucatile de porc din care s-a facut zama am primit si soricul ala bun.

O sa il pun pe masa de craciun langa ceva slana de Reghin si muraturi de la Puiu, pepenasii aia fac toti banii, conopida au furat-o dusmanii.

Tot vecinul m-a cadorisit cu ceva carnati de vanat pe care i-am copt numai ca sa incerc muraturile.

Bai nene ce pepenasi a pus barosanu’.

Si daca tot a fost cu darul, la o cafeluta, am primit un Le Creuset. Trendy. De la lil cofi, ca suntem in schema, daca e de cafea.

Intram la categoria cumparaturi. Pe romaneste, shopping.

Adica ce au cumparat si au gatit altii si au indesat in plase. Nu zic decat ca pita e de casa si dupa sapte ore de stat la „cafele” incercam sa imi conving colocatarii sa guste asa o bunatate de cozonac. Despre licoarea din sticla, numai de bine si amin, sa fie primita.

Intre pomana porcului si vizita la pisi Karina, am dat o tura in Angst, era liber, era in drum, crenvustii aia afumati cu mustarul iute de la Mega si cu painea de la Puiu, arma mortala.

Tot acolo au ceva produse traditionale (am luat numai boia iute) si am incercat rieslingul de Cotesti, excelent, dupa gustul meu.

Aista l-am capatat de la cumnat. Cred ca o sa facem o clatita, hai doua, e prima oara cand am sirop de artar 100% „genuin”.

Si acum sa trecem la pozele de final, cu pisi Karina, proaspata membra a familiei noastre care isi gaseste linistea de craciun. Inca se mai sperie nitel de zgomote, dar e super tipa. Nu stau sa mai povestesc si despre ea, in alt episod, ca am scris prea mult.

Tricoul cu Klar Events Production nu are nici o legatura cu realitatea, ca sefu’ nu mi-a dat salariul cu numarul treisprezece asa ca nu ii fac reclama, am vazut abia in poze ca era pe mine. Ce era sa fac, sa il arunc?

Pisi Karina:

Pana una alta, cum sunt sms-urile alea gramada cu lumina, floricele, fluturasi in inima si michimausi in portofel, eu va doresc in afara de banalul hard roc aleluia, macar atata lumina cata vad plantele din geam. As ura unora si lobotomie cu succes, dar na, e cu crizmas spirit si acadele, nu ma lasa sufletul.