Meri in crizmas

Asta ca l-a mancat pe memetu sa imi ia ideea de pe eticheta. Si nici macar nu e a mea, cum i-am zis, asa ca reiau povestea scurta a textului din titlu.

Intr-o zi, cand lucram la o firma blabla yada yada, anul de gratie sa fi fost cam 92, un cersetor vine si ne zice: merry cristmas. Colegul din partea cu care dau eu mai bine zice: iaca bre, nu mai vorbeste nimeni romaneste. si ii ureaza, meri in crizmas si tu bah.

Trecand peste aceste amanunte (gen lucreaza fara pile, nu da bani la cersetorii care fac mai multi ca mine, romgleza de balta superpromovata la rang de arta), va prezint pomisorul ala viu. Se pare ca ii place sa arate ca un abajur.

De delectat, numai cu d’ale noastre si romanisme, naspa, stiu, we all living in America, asta e.

Asadar piftii, intai am oparit ceva picioruse de porc in apa.

Aruncat apa si pus la fiert in supa de rata. De ce? Pentru ca aveam supa si pentru ca e indicat sa faceti tot posibilul ca sa nu gasiti flocul macelarului, fie el si belgian. Ca picioarele de porc (hihi, cu drepturi de autor cui stim noi) erau in regula. Pardon, OK.

Dupa ce am lasat peste noapte la rece zama, am scos sa zic cam sase linguri de untura de deasupra apoi am turnat mujdeiul in ce era acolo.

Zama sa fie aproape rece. Totul am pus peste carne si soric si gata.

Mai ramane slana pe deasupra asa, putina, se duce cu mustar iute si ce avem prin poiata.

Stai asa ca vin sarmaile. Care au adunat (intai le-am insirat, apoi m-am scarpinat in scafarlie, semn de gandire profunda) urmaroarele: porc si vita, carnat de mistret, iepure si ciuta, ceapa, jumari, amestec de rata salbatica si ghebe (de la reteta anterioara), piept de rata. Impuscata si ea. Nu-s io de vina, le primii, da? Asa face lumea, impusca animale.

Pentru puritani, sa stiti ca se trage si cu arcul, e la fel de la moda ca raw food, asa ca daca vreti sa mai vedeti animale vii nu e momentul sa inventati friptura de soia ci sa dati in AVPS. Traiasca militantii.

Eu am zis ca daca tot is moarte deja le iau. Au iesit cele mai bune sarmale posibile.

Sigur, cu un ajutor de nepretuit.

In rest am amestecat cele de mai sus cu sosul de la nonna (ardei iute uscat la soare cu habar n-am ce), sare, piper, orez.

Mi-au iesit 81 de sarmale. Am pastrat de chiftele, fara orez si de perisoare. Nu le numarati ca nu ies, nu puteam sa ridic atatea.

In ziua in care a venit familia la masa m-am pus pe impachetat cadouri.

De pozat am apucat mai pe sponci. Salata e boeuf fara bou, cu creveti, cum citii undeva celebrul aperitiv italian a la rus. Pai ce, numai noi. Am vrut sa ornez cu rodie dar m-au lasat nervii dupa ce au aratat peretii ca in CSI.

Slana de Reghin cu ceapa de Buzau.

Aista salata de vinete. Nu stiu de ce, marea bomba a serii, ca doar a fo simpla, cu maioneza, ma bate Costachel dar avui timp limitat.


Carnati la garnita. Aici neaparat pont: ca sa nu mai murdariti diverse, ii bagati in cuptor direct in borcanul cu untura. Mare, dar mare grija.

Untura aia fierbe si jumatate de ora dupa ce o luati de pe foc si e pericol, eu am scos cu tot cu tava, a stropit pe ici pe colo, nu e mare problema.

Mama lor de nesanatosi ce buni is asa re-fierti in untura, s-au topit primii.

In rest, de la locul dezastrului nu am mai prins decat o poza suie cu friptura (reteta e indarat o pagina) si sarmalele. Un mesean, de origine din Tara Galilor, a zis ca nu mananca. Nu au mai ramas sarmale. Pam pam.

Ce uitai sa zic, la sarmele de mai sus am pus foi de varza murate cu gutui, frunze de visin, porumb, marar, cimbru, hrean, asa ca nu le-am mai pus la fiert decat suc de rosii.

De ce suna asa anti-crizmas ce am scris? M-au secat mesajele alea cu lumina si spiritul. Mai ales alea primite de la (cica) prieteni care se semneaza cu nume si prenume, scriu de nasterea Domnului, nu au pus mana in viata lor pe Biblie si imi dau mesaj … plm, mereti in crizmas.

Pentru restul, o melodie pe care am mai pus-o. Cine stie cunoaste si cine se informeaza poate purta o conversatie.

Ia sa reactualizez ca uitai sa pun carnatii dar vad ca o poza cu muraturile in colaborare am, castravetii mei, muraturile de la nea Puiu si varza murata de DOina.

Carnatii inca se frigeau in borcan.