Coaste in aburi de bere cu chiftele de cartofi

Nu e mare reteta, de fapt am mai facut asa ceva numai ca in tava am pus apa in loc de bere data trecuta. Mie mi se pare mai buna asa cum a iesit acum, am folosit si putine condimente, carnea a iesit de o fragezime inimaginabila si, culmea, roz in interior cum sunt coastele afumate. Din pacate sexyune nu am apucat sa fac.

Am folosit bere in loc de apa in tava pentru ca au plecat nste prieteni ieri si au lasat o bere nebauta, se rasuflase, ce sa fac, am sacrificat-o. In afara de coastele de purcel (ca porc sigur nu era) si bere am mai facut un amestec de ulei de masline, sare, boia dulce si iute si ceva fulgi de usturoi.

Am uns bine coastele cu amestecul, fata-verso.

Exista o tava speciala pentru metoda asta, eu pun un grilaj luat de la Daiso peste o tava normala. In tava, fireste, berea, sa ii fie tarana usoara daca s-a rasuflat asa repede.

Le mai verific din cand in cand, le sucesc de pe o parte pe alta si, cand consider eu ca sunt gata (de obicei nu e graba, cu cat se „aburesc” mai mult cu atat sunt mai bune) le sting focul.

Eu le-am mai dat cu putina zeama de bere la final si le-am lasat la cald cat sa termin si garnitura si sosul.

Am facut cele mai simple chiftele de cartofi posibile, initial voiam sa fac ba rosti, ba piure. Pana la urma le-am ales pe ele. Asadar se amesteca unul-doua oua cu cartofii dati pe razatoare, sare, piper si parmezan (sau alt cascaval, sau branza, sau nimic). Si se prajesc.

Pentru sos am fiert putina ceapa verde in berea ramasa in tava impreuna cu amestecul ramas de la coastele unse. Am lasat sa scada complet apa (nu sa se arda) si apoi am amestecat cu maioneza. Mie mi-a iesit nitel sarat dar a mers cu chiftelele de cartofi ca uns.

Asta e tot. A durat ceva ca e zi de relache, ploaie si bezna si nu ne-am grabit. Coastele mi se par super asa, in aburii unei beri uitate.

De final vreau sa ma laud cu ce au facut altii, am primit (luna cadourilor) niste carnati de mistret, caprioara si iepure, absolut dementiali. Azi dimineata facuti, am degustat numai capetele, restul i-am lasat la uscat putin asa ca poza nu e de valoare, nu exprima deloc ceea ce reprezinta: cred ca cei mai buni carnati proaspeti pe care i-am mancat vreodata. Sa traiasca vecinu’ si hard roc aleluia.