Pappa al pomodoro

Cica ar fi o reteta Toscana, ca multe retete italiene de ucidere nemiloasa a resturilor de paine uscata.

Treaba este foarte simpla si, fireste, nu pretindem ca e cea originala, ca vorbim de o reteta Italiana unde fiecare are propria mamma, asta e facuta la indicatiile Silviei, adica mi-a spuc cum o face ea si am incercat sa reproduc si eu cu ingredientele pe care le vedeti: o conserva de rosii cu busuioc de la Cirio (vara rosiile proaspete si busuioc sau oregano separat, da?), ceapa, putin usturoi, ulei de masline din cel mai bun si niste paine mai veche.

M-am enervat ca nu ajunge lumina pana la aragaz asa ca la pasii urmatori am scos vasul pe geam sa se vada cat de cat ceva.

Asadar am calit ceapa in ulei de masline cu nitica sare, am adaugat si cutia de rosii si am lasat sa fiarba.

Eu am pus si putina apa, mi se parea prea gros sosul de rosii. Cand a fiert ceapa si sosul am pus painea taiata cuburi si usturoiul felii subtiri, am amestecat de cateva ori si am stins focul.

Fireste ca la fiecare deschidere de geam la privirile infometate ale pisicului care nu stiu cum rezista stoiceste la nu stiu cate grade sub zero sunt, i-am servit si lui cate o gustare.

Oricum asta e toata reteta, fireste, sare, piper, ardei iute si condimente, puneti cat va place si cat va lasa papilele.

Era sa uit de busuiocul din fereastra si am mai pus pe deasupra si cateva frunzulite verzi, sa fie.

E buna si cred ca am nimerit si cantitatea de paine-sos bine ca nu s-a facut un mare terci, se disting cubuletele, e si iute, aromata, poate i-as fi pus nitel zahar pentru echilibru dar atata, hard roc aleluia si pentru Silvia o melodie (n-am putut sa ma abtin, roacarii sau cei slabi de inima sa nu dea pe link =)) =)) )

Paste cu goange

Inauguram seria retetelor trecute la categoria „by Silvia” care vor cuprinde retete trimise de prietena mea Silvia din Bologna, facute, fie de ea, fie de Gio.

Incepem cu niste paste si anume mezze maniche cu trei feluri de creveti si zucchini.

Am avut crevetei din aia mici, dezbracati, cozi de creveti king curatate si goange mari, intregi, toate congelate. A mai pus Gio un dovlecel, iutica, usturoi, piper verde, rozmarin, ulei virginel, sare.
A facut sosuletul pornind de la usturoiul calit in virginel, a pus cubuletele de dovlecel, apoi goangele, de la mare la mic, a adaugat celelate ingrediente. Intre timp, a fiert pastele, apoi le-a scurs si le-a pus peste sos, a amestecat bine si asta e tot!

Treaba s-a repetat dar cu fussili si dovleceii taiati jullien.

Multumim pentru poze si retete, predam legatura, hard roc aleluia.

Asta-i pohta ce-am pohtit

Ce urmeaza nu este o reteta ci o descoperire legata de un produs. Sau asa cred eu.

Cand am chef de fasole cu carnati si muraturi, e mancare in casa asa ca doar de o pofta trebuie, recurg mereu la mancarea de fasole de la Olympia. Cu nitica ceapa, carnaciori, afumatura.

Calesc ceapa cu slaninuta si carnaciorul, pun si ceva boia, iutica, sare daca e cazul. Borcanul de la Olympia, pac un clocot.

Si gata de o pofta.

Ce voiam eu sa zic e ca inainte luam sa am mereu un borcan, doua, sa fie in casa. Mai nou gasesc rar, in Auchan nu mai gasii nici un produs Olympia, la Eugen ce mai aduce. Si mancarica asta e tare buna asa ca zic hai sa scot borcanul din chiuveta sa va arat ce contine. Surpriza. Eticheta e tradusa si in spaniola, adica se duce cu mandrie la export in detrimentul consumului national 😀

Astept traducerea in italiana ca si acolo e comunitate mare, bravo lor, atata am avut de soparlit, hard roc aleluia sau mai bine zis hasta la vista.