Pentru copii, „de Tulcea” si ceva nelamuriri

Era o discutie pe Culinar despre mancaruri pentru copii mofturosi, tin minte ca noi ne-am mai jucat cu mancarea, chit ca nu avem copii momentan, avem nepoti, fini, copiii prietenilor, asa ca am pus o categorie noua unde o sa lipesc idei haioase.

Doar idei, atata. Nu sfaturi, nu pareri, numai aranjamente haioase in farfurii. O sa pun ce mai am pe blog la categorie, in timp, poate ii e de folos cuiva.

Asa ca micul dejun de azi l-am aranjat in forma de „plangaret” ca s-a spart un galbenus, na, se mai intampla.

In cu totul alta dezordine de idei, am intrat la bulgaroaica, era destul de liber, am vazut o droaie de mezeluri pe care scria ca sunt de Tulcea. Habar nu aveam ca Tulcea e renumita pentru mezeluri si inca nu stiu de ce. Am luat de curiozitate ceva sunca de porc (iau rar mezeluri, de pofte din alea de un parizer, de idei traznite gen paste in crenvusti sau cate un salam de Sibiu facut la Bacau sau de la Angst, ori cate o sunca pentru stiu si eu ce traznai de platouri).

Foatre buna, neinjectata, chiar pare mezel de casa. Pe pariu ca nu e, dar trebuia sa testez.

La fel am luat coasta de porc, mai luasem, era buna, asta a fost mai mult uscata decat afumata. Excelenta.

Nu stiu care e faza, de ce sunt mai bune sau mai renumite mezelurile de Tulcea, ma rog, porcariile, carnurile, chiar nu stiu, daca aveti vreun pont spuneti-mi. Coastele le fac jumi-juma, Italia-Romania. Sau vitzavercea.

Si asa de final, pentru cei care mor de grija altora, da, bradul are radacini (picea glauca conica, nu brad, ma iertati), cine cumpara un pom fara radacini infipt in pamant banuiesc eu ca nu a avut acasa plante, altfel nu imi explic, poftim dovada.

Atat momentan, hard roc aleluia, daca nu uit aparatul maxim o cronica de carciuma pe ziua de azi.