Gata, s-au uscat si s-au primit carnatii, i-am repartizat pe sectoare, ca la Polivalenta pe vremuri la concertele Iris cand eram toti ca niste carnati insirati pe sectoare.
Am avut de vanat, vita cu oaie si porc.
O parte i-am congelat si cu o parte am recreat mirosurile de la tanti Leana din bucataria din curte de la Balteni cand pregatea pentru pus borcanele cu carne si carnati la pivnita.
Am pus din fiecare cativa la fript, in untura. Stiu, aoleu colesterolul, dar odata pe an nu se pune. Si am facut si ce nu am mai mancat din copilarie, cartofi prajiti tot in untura. Dumnezeiesti, ce pacat ca prejudiciaza serios starea generala buna a organismului.
Pozele nu aveau cum sa iasa bine pe lumina asta gri-plumb. Dar a fost ca o muzica buna pentru urechiile unui meloman porcaria asta atat de simpla si banala. Nu e reteta, ce e, e.
O parte i-am pus in borcan in untura fierbinte in care s-au fript, strecurata. I-oi scoate de craciun sau la vreo varza.
Curatasem un cartof in plus asa ca am facut cu smantana. Simplu de tot, pus cartofii felii cu ceva ceapa, sare, ulei si apa la inabusit, apoi amestecat totul cu smantana, nucsoara si un praf de iutzica.
Am ras si nite cascaval pe ei si gata.
Si ca sa incheiem cu amintiri din copilarie, am primit de la cofi o bucata de babic care seamana extraordinar la gust cu cel facut la Buzau de bunicu si Nenicutu, numai ca ei faceau din porc, gustul, amestecul de condimente, sunt aproape identice si nu aduce cu nici un babic din comert. Marfa de contrabanda babicul asta, il gustam felii transparente.
Criza, ne-criza, cu dar din dar si cu cate putin din fiecare am adunat si anul asta porcarii de pus pe masa, ceea ce va doresc si domniilor voastre, hard roc aleluia.
Aphex 