Pana sa ajung sa va arat despre ce e vorba, va arat cum am ajuns pana la ea. De inceput, soare, frumos, cald, de tricou si doua beri Ciuc nefiltrate la L’Incontro, pe Postavarului. Mai mult alcool are berea fara alcool decat asta, piswasser.
Si am luat si de ciuguleala, doua pizza, romanesti asa, cu multe ingrediente, OK, plus pachetele de primavara, adica triunghiurile alea. Nu seamana nici ca forma nici ca interior cu ce mancam de obicei la localurile chinezesti, e cu totul altceva, o viziune a unui bucatar inventiv. Dar desi nu seamana, foarte bune.
Oricum, nu am de gand sa fac o cronica localului, e carciuma potrivita la locul potrivit, de cartier, raport pret calitate bun, chelnerii nici prea prea nici foarte, foarte. E rezonabil. Si era full.
In drum spre casa zic hai la Mega, luam gingiumingiu. Si pac, am pocnit cateva chestii misto. Odata ustensilele astea siliconate (mai am identice dar luate cu muuulti ani in urma din Istambul, sunt nemaipomenit de bune, cam 8 lei bucata).
Printre dracii, Toblerone din ala misto, editie limitata, Motta care e nemaipomenit de buna si martipan, am zarit si sarea asta. Guérande o cheama.
Intai si intai pentru Drupi si Dodo, detaliu cu bobo, La Multi Ani, o sa ma gandesc la voi cand o sa le mancam 😀
Iata si detaliu cu sarea, acum nu stiu daca trebuia sa fie umeda in punga, dar asa era.
Si eticheta in limba romana.
Ce am citit eu despre ea, pe scurt.
De doua ori pe zi in timpul mareei, apa sarata intra in mlastina, „culegatorii de sare” (alta idee n-am avut, sa traiti) deschid niste valve si aceasta se duce in iazuri (mama ei, ca nu ma pricep la ape, brice si carice, le zic si eu cum imi vine, orice corectura e binevenita).
Sub actiunea vantului si a soarelui apa se evapora si astfel ramane in urma sarea de Guérande.
Mai exact cum ajunge apa din ocean, cu imagine in Flash si alte informatii pertinente de la fata locului, inclusiv date istorice si geografice gasiti pe site-ul oficial al salinei, nu mai reiau si eu.
Pot cel mult sa fac un succint examen organoleptic, are un miros „salbatic” de mare si balta, o droaie de impuritati, este foarte umeda in punga, are un gust placut, aminteste pe undeva cu sarea de la salinele noastre dar are si iz marin. Nici nu stiu daca trebuie sa o usuc sau nu. O sa o folosesc la somon, asta clar.
hard roc aleluia
Aphex 
noi am fost cam pervertiti cu rahaturile astea de saruri iodate ce ne obliga astia sa le mancam.de parca am fi toti gusati !directiva europeana ? pai atunci de ce canadienii au renunta la sarea iodata,pe motive de sanatate ?spre deosebire de marea majoritate a europei,noi avem zacaminte de sare,nu trebuie decat sa sapam,nu sa udam sa cristalizam sau sa recristalizam din mare sau ocean.si sa iodam.ca noi am avut la timpul potrivit o mare, pare ca tare sarata pe plaiurile mioritice.sau tare veche.who knows?dar vroiam sa spun ,nu sa fac un discurs nationalist,ca e bine ca ai gasit o sare mai speciala.faptul ca e umeda,cred ca ii garanteaza autenticitatea si neinterventia masiva a omului .de multe ori aproape te invidiez ca tu gasesti toate cele la megaimage si i-o de cate ori ma duc gasesc nimic interesant.in afara de asta vara cand aveau o bere marca lor,365 sau cun ii zice,costa 1,3 lei si era extrem de buna si fina.ceva de tipul stella ,da’la inceputurile ei in romania,cand intr-adevar era o bere buna.toata vara trecuta am cumparat la greu de la ei bere,pe urma au scumpit-o si n-a mai fost la fel.acuma nu mai stiu care e situatia.
astea fiind zise te invit la premiile mele de paste sa le vezi si sa le iei daca te distreaza.
Oliooo, hai ca iau o bere din aia 365 sa iti pozez ce contine, e nasoala rau acuma, nu stiu cand ai luat tu cum era. Iau una pt eticheta si oi folosi-o la mancare, ca de baut, pas.
Mereu gasesc cate ceva. Ouale de exemplu au fost trei lei si ceva 12 oua, data de expirare pe 19, timp berechet.
sigur daca te uiti atent la rafturi gasesti o multime de produse bune, e un magazin bun. scump dar bun. smantana si unt ca la ei nu are nimeni si alea sunt precis in toate magazinele.