O seara cu prietenii, gratar si remy

De cand cu OZN-ul asta de la Tefal, grill-raclette, asa ceva ii zice, e distractie mare. Nu trebuie decat sa pregatesti ingredientele si apoi da-i bataie (inevitabil, daca aveti asa ceva si va strangeti cu prietenii, se ajunge la: nu pune mana pe bucatica aia, eu am pus-o, o pazeam eu, de ce mi-ai luat sunca mea, lasa-mi crevetele).

Iaca ce am pregatit sa punem pe plita. Niste legume (nu mai tineam minte care ce mananca, ce carne, ce pesti, ce legume, asa ca am facut din toate cate putin). Dovlecei si ciuperci amestecate cu zeama de lamaie, ulei de masline si buruieni (oregano, patrunjel, busuioc).

Grasunii de creveti i-am marinat numai cu putin ulei si „fish masala

Am mai avut pulpe de pui dezosate marinate cu sana si condimente pentru pui (iordania, via Sandi), niste carnaciori picanti, cascaval si branza, somon doar lasat cu sare (Guerande, da, merge la somon) si niste sosuri, aioli, ceva iute, dulce, asiatice, sa fie.

Si salata. Am pregatit totul in avans, inclusiv salata, numai ca am dres-o fix in momentul in care am pus-o pe masa, aici e asa, natur.

Stiu, nu am folosit vesela de portelan, dar pentru marinarea chestiunilor cutiile sunt excelente pentru depozitarea in frigider, apoi spatiul la noi e limitat, asa ca pe masa, din nou, sunt perfecte, asa ca ma scuzati ca nu am aranjat ca la cireasa de pe tort si nici nu am facut piure din cartofi cruzi, nu a fost o masa de fasoane. Si sa va mai zic ceva, fata de masa e 100% poliester, ca OZN-ul stropeste, sosurile curg, imposibil sa nu se faca muci dupa o tura de gratar „indoor”, asa ca asta e speciala, ca se curata de minune.

Bucatile de somon le-am deturnat catre gratarul clasic, ocupa prea mult spatiu si erau prea groase, ca idee daca folositi vreodata jucarie din asta, daca vreti sa mancati in aceeasi zi, e bine sa fie totul taiat cat mai mic si mai subtire.

Da, e cineva care la toate manifestarile are mainile prinse in cadru 😀

Si cateva detalii de combinatii bune: cascaval cu ciuperci, crevetii calzi pe salata, cu sos de usturoi, sunculita (kaizer, cum i-o zice) cu branza mucegaita topita care se face ca o spuma.

E misto ca vasele se depoziteaza si spala repede, e nasol ca am avut ghinion la joc, mana aia care e in toate cadrele insa a avut mai mult ghinion ca mine, macar nu am iesit ultima 😀

hard roc aleluia

Sarmale si placinta cu varza

Pai se poate una fara alta, mai ales cand fundamentul sarmalelor e facut din varza proaspata? Nu se poate.

Sarmale am tot facut in diverse moduri, ce a fost deosebit de data asta, am pus in umplutura zacusca de la Olympia, de ardei kapia (cum ziceam, e de fapt o pasta de ardei). In rest normal, ceapa, sare, piper si foarte mult orez de data asta (din cauza spatiului de depozitare).

Atelierele harniciei: trei verze mari, tocate, le-am inabusit cu sare si marar, timp in care doamna Doina invartea la sarmalute, ca au iesit hapuri, mititele.

Am cladit instalatia in oala mare, desi erau numai 51 de sarmalute. Am pus suc de rosii, afumatura de Reghin si cimbru si am lasat totul sa zaca la cuptor.

Ca sa se vada cat de mici sunt, am pus alaturi un ardei ciresica.

Si am facut si sexyune, sa se vada cat orez a fost, mult neicusorule. Concluzia degustatorilor: nepicante, gust de carciuma. Nu mi-au iesit niciodata ca acum, cu gustul ala specific de la nunti, mi-e clar, in restaurante se pune orez duium si se lasa sa zaca mult la foc mic, altfel nu imi ieseau asa de asemanatoare.

Si cum a iesit gust de „mancare la cazan” ma declar multumita, ca daca de paste mergem la gratar, ele or sa ramana acasa.

Cum spuneam, din varza aia multa calita am insirat si niste placinte (nu eu, tot Doina, saraca, eu am facut numai umplutura). Si le-am pus la copt peste oala cu sarmale. Mai nene ce arome degaja cuptorul.

Cat se facea coptura, am dat o fuga la Mega Image, sa ma pregatesc de musafiri, gasii doua chestii interesante, urechi de lemn, cam 7 lei kila si branza framantata, marca lor, excelenta. Aduce vag cu cea de burduf, ca textura, dar la gust e mai fina, deloc iute. E perfecta pentru o mamaliga cu branza, asta clar.

hard roc aleluia

Mancare de frunze de ridichi

Cum spuneam si cand am facut ciorba de curcan cu frunze de ridichi, mie mi se par delicioase. Seamana la gust cu spanac amestecat cu urzici, daca va coafeaza genul, apai mancariac asta simpla e la fix.

Am facut-o ca pe mancarea de stevie si zic eu ca bine am facut, desi unii carcotasi mi-au spus ca in curand o sa tund iarba de pe stadion ca sa mai fac ceva de mancare, ete fleosc.

Ingredientele: frunze de ridichi atent spalate (ale mele proaspat scoase din congelator, se taie mai usor), ceapa si usturoi (tot scosesem robotelul pentru sarmale) si suc de rosii. In rest, numai sare si piper, ca e pacat la prima tentativa sa nu vedem cu ce avem de-a face, pe urma puteti face si dhal sau umplutura de placinte din ele, ca merg.

De aici, simplu, ca la mancarea de stevie, se calesc usor ceapa cu usturoiul (si sare), se toaca frunzele de ridichi …

… se pun cand s-a inmuiat ceapa, se lasa si ele sa se inmoaie bine (daca e cazul mai puneti cata putina apa), apoi se adauga sucul de rosii.

Se lasa sa scada si gata.

Intotdeauna merge o mamaliga si un ou moale, ochi, fiert, acum am pus-o numai de mamaliga, care rade, treaba lui, odata am facut si mancare de cotoare de ardei gras, tot simpla si e tare buna, desi Jamie zicea ca nu au nici un gust cotoarele si nervurile, ba au.

Si de incheiere sa va arat ce am gait pe balcon, ca m-am si speriat, intre timp am dezlegat misterul, a pus prietena mea o radacina de feriga adusa din padure intr-un ghiveci, dar prima oara nu stiam ce e cu alien resurection aista.

hard roc aleluia

editez ca am uitat sa va arat „gradina”. ardeii iuti scosi afara s-au prajit de la soarele asta nemilos, cei de dupa geam inca sunt bine, patrunjelul a rasarit peste tot, coriandrul, trei bobite am pus, trei au iesit, oregano si rozmarinul se simt bine, rosioarele inca sunt fragile si usturoiul verde creste ca nebunul.