Branzeturi si Bordeaux

Doi buni prieteni veniti de la ski au indesat in bagaje ceva branzeturi si un vin si am zis sa le ucidem impreuna. Nici noi nici ei nu suntem fini cunoscatori in ale branzeturilor, au luat din Franta la plici cateva asa ca pe cele pe care nu le-am gasit in enciclopedie le-am cautat pe net, asa ca daca e vreo informatie falsa, google e de vina.

Ideea e ca branzeturile le-am mancat cu nuci si paine prajita, iertati poza.

Bresse Bleu e o branza cu textura moale si mucegai alb, din valea Ronului, obtinuta din lapte de vaca pasteurizat, cu pete verzi-albastrui in interior, inventata in nord-estul Frantei in 1950. Este obtinuta industrial si se gaseste in trei dimensiuni, cu diametrul de 10, 8 si 4,5 cm, cantarind 500, 225 si respectiv 125g.

Despre Roquefort nu prea as scrie ca are o gramada de pagini enciclopedia si e plin si internetul.


Le Platane
este o branza obtinuta din amestec de lapte de capra si vaca, denumirea fiind imprumutata de la copacul platan. Alte informatii interesante nu am gasit pe net, in enciclopedie nu apare si nici nu sunt un bun scotocitor asa ca daca stiti mai multe, puteti lasa un link. Cert e ca a fost exceptionala,

Tomme este o denumire data unei grupe de branzeturi care se intalneste in general in Alpii Francezi si Elvetia, in general mai slaba ca altele si maturata. Se face in bucati mici spre deosebire de alte tipuri, denumirea venind tocmai de la acest fapt (zice enciclopedia ca asa se pare), fiind derivata din grecescul tomos sau latinescul tomus care inseamna parte, bucata.

Exista o multime de tipuri de Tomme (de Banon, de Savoie, de Pays basque, etc) si se poate face din lapte de capra, oaie sau vaca, cel mai des intalnit fiind ultimul. Toate au in comun o crusta tare, de culoarea scoartei de copac si textura ferma.

Am pus in poza si vinul pe care l-am baut, nu pot spune multe, mie mi-a ramas in minte un singur adjectiv: catifelat.

Cum tipul de Tomme pe care l-am avut noi nu l-am gasiti nici colo, nici dincolo, am pozat eticheta, iaca.

Titlul initial era „Branzeturi, Bordeaux si sase cupe” dar am zis sa nu fiu rea, ca nu intotedauna castigam un Bridge cinstit 😀 hard roc aleluia

edit ca am uitat, in afara de cateva chestii de pe google, restul informatiilor sunt din Encyclopedie des Fromages, editura Grund, Paris, 1997.

Ofranda zeilor

Urmatoarele nu sunt pentru vegetarieni, vegani, freegani, alti gani, e nesanatos, are colesterol, face guta, arata a macel, ca la zahana, ce mai, naspa.

Si pentru ca anul acesta preturile au explodat mai ceva ca soarele prin gaura de ozon, am decis sa nu mai iau organe de miel pentru drob, asa ca am achizitionat din Obor din cele porcine. Cu 7 lei kila, modest.

Am inceput sa studiez anatomia in amanunt, luand la bani marunti rinichi, ficat, inima si splina.

O parte le-am pus frumos la congelator, si cateva le-am lasat pentru a le degusta.

Intai le-am pus pe gratar ca sa vad textura, sa stiu cum voi proceda cand va veni vremea drobului. Fumul s-a dus catre zei, poate se imbuneaza sa mai potoleasca ploile si vremea asta mai ambigua ca un raspuns neclar la o licitatie de bridge.

Dupa ce ne-am lamurit am purces la executarea unei tocanite (nu e tocana, ca e asa putinaaa) de organe. In afara de rinichi, ficat, inima si splina am mai folosit cativa catei de usturoi, o ceapa, trei rosii, ardei iute, sare si piper. Sigur ca puteti pune si vin, diverse verdeturi si condimente, eu am vrut-o asa, simpla, sa se simta fiecare textura in parte.

Am inabusit intai ceapa, usturoiul si ardeiul iute, am adaugat rosiile si le-am zdrobit si am lasat sa fiarba sosul, adaugand apa din cand in cand, apoi am pus organele, pe rand (nu uitati, erau deja facute pe gratar, chit ca in sange, altfel cu ele se incepe).

Am pus intai inima, am lasat sa fiarba, apoi rinichiul si splina si la final ficatul.

Merge de minune cu mamaliga.

Imi cer scuze celor oripilati, precis se poate inlocui in retata cam orice ingredient, soia in loc de rinichi, edamame in loc de splina, tofu in loc de ficat si radicchio in loc de inima.

hard roc aleluia

Ou fiert in ceai si sos soia

Facusem mai de mult doar fiert in ceai, dar am vazut pe Culinar si fiert in sos soia (asta separat) asa ca am zis sa le combin. Cum ar veni, iar ne jucam cu mancarea.

Vremea asta de porc e asa enervanta. Asa ca si pozele pot fi la fel, deci tratati-le cu indiferenta. Buun, se pune la fiert un ou, in apa cu sare (cica asa u s-ar sparge, ma rog). Trebuie fiert tare. Se da de-a dura apoi pe masa, fund de lemn, podea, perete, sa se zdrobeasca coaja.

Se repune la fiert in apa in care s-a pus otet, sos de soia si ceai negru. Si se lasa in pace sa fiarba sau doar sa zaca acolo pana cand il mancam.

Am spus mai sus ca se lasa sa fiarba bine, eu nu stiu la ce ceas m-am uitat, la ala din baie, la ala de la calculator, ca sunt o mie de ceasuri si nici unul nu arata aceeasi ora cu altul, cert e ca primul ou care s-a vrut marmorizat (licenta poetica, e un fel de rotolat), a facut fleosc.

Oricum, ideea e ca cel ne ucis a fost mancat, iac-asa. E bun, sarat si haios.

Na ca era sa uit, am luat iar inghetata din aia buna de care v-am mai spus de la Billa, dupa fistic si capuccino azi cu cirese (sau ce visina mea or fi amarenele alea).

hard roc aleluia