Placinte

Adica placinta cu cascaval de casa si placinta cu varza. Sa le luam pe rand.

Pentru cascavalul de casa am procedat ca data trecuta. Numai ca am pus in plus turmeric (pentru culoare) si piper proaspat macinat).

Nu m-a multumit produsul finit, adica sigur trebuia sa il ametesc mai mult pe foc, a fost cam faramicios pentru consum ca atare.

Asa ca pentru placinta am folosit o bucata de cascaval de casa, jumatate din cantitatea de data trecuta, jumatate de foi de placinta Bella (chiar ca fac pofta de placinte reclamele lor, nu, nu ma platesc nici astia), doua oua (pentru umplutura). Pentru pus pe deasupra am amestecat doua oua cu lapte, iaurt si smantana.

Si am ambalat cascavalul cu oua in rulouri, ca de obicei si ca la alta placinta. Ma rog, nu eu, prietena mea Doina, eu am facut numai poza.

Jap, jap, copt si taiat. Rezultat? Nici o ramasita. Abia apucai sa fac poze.

Ia si o bucata mai peizana, zici ca e tarta, de ce? Ca a crescut mijlocul mai mult si s-a lipit de tava in care se cocea placinta doi. Ei si ce.

Placinta cu varza

Imi place orice fel de placinta cu varza, dar chef de asta mi-a facut Laura Laurentiu.

Ingrediente: jumatate de pachet de foi de placinta, o varza mica, ceapa verde, marar si (pentru ca am uitat sa iau apa cu bolboroci) nitica bere.

Am tocat si calit varza cu ceapa in putin ulei, cu apa calda adaugata, cat sa se inmoaie, apoi i-am pus marar.

Am umplut foile de placinta stropite intre ele cu ulei. (taina de taina, nu le-am umplut eu, dar zic asa, generic, tot Doina, eu cu pozele)

Am taiat 😀 foile si, in lipsa de apa minerala le-am stropit cu nitica bere. Mi-a parut rau, aia e.

Nu mai e soare dar cred ca se vede si sexyunea. Bestiale.

Reality show (adica de pe masa, fara sa aranjez si fara sa va arat cum se pune capacul la oala si cum se ambaleaza placinta). Cele din poza unu au plecat pa, cele din poza doi au ramas la baza. La ora asta nu mai sunt.

Parerea mea: placinta cu varza este inegalabila, cea cu cascaval de casa e mai buna ca aia clasica cu branza, na, zic si eu.

bora bora si un Aphex Twin, daca nu stati bine cu pitpalacul, aspacardin, ca am auzit ca ala, colonhelp, nu ajuta decat la bube, matreata, diaree si balonare.

Bora Bora

Cu asta imi incep eu diminetile (care sunt mai dupa pranz).

Si la asta ma gandesc cand ma enerveaza articole din presa scrisa. Hai ca pe bloguri, treaca-mearga, ca netul e al nimanui, bai dar atatea articole citesc in reviste culte ca m-as duce in Bora Bora.

Ce m-a suparat? Un articol despre buruieni, plin de considerente personale. Eu pot sa inteleg ca fiecare are frustrari si pot pricepe ca unii au acces la tiparnita.

Dar mai sunt si platiti?

Si justificarea frumoasa a persoanei care a scris un articol depsre buruienile care i-au stricat copilaria a fost: „am cautat pe net” si „nu deosebesc leurda de untisor”. Adicatalea bag sama ca ziaristii in loc sa se duca la psihopupu scriu. Balarii.

Nici eu nu il deosebesc pe Mihai Viteazu de Fane Babanu’ da’ nu ma apuc sa scriu articole despre istorie. Nici macar cu netul in fata.

Rezumand, chiar e lipsa de subiecte? Ca am eu cateva, cum sa cureti tastatura de scrum, de ce au aparut fluturii albi de varza inaintea mustelor verzi de cacat si de ce e scump Alexandrionul daca nici macar nu e cognac. Astept provincia.

Hai, Bora Bora.