Nu e nici o reteta, piciocii rantaliti i-am mai amintit de cateva ori. Carnatii insa …
V-am zis ca am primit de la vecinul meu niste carnati extrem de proaspeti, i-am degustat atunci, abia facuti. Din carne de vanat si anume mistret, iepure si „capra” (ciuta mai exact) plus condimente si slanina. Oricata slana le-o fi pus tot sunt de regim, nu au lasat grasime, miros superb, i-am lasat cateva zile la zvantat.
E de aici e cam clar, am fript carnatii, nu au lasat multa grasime, in ce a ramas am rantalit piciocii cu ceapa pe care am pus-o inainte, apoi ceva boia, sare, gata, nu e mare inginerie.
Inginerie este finalul, in simplitatea ei, cu castraveti in saramura, cu gogosari in otet si miere, combinatia e geniala. Ca idee, nu, nu sunt deloc, deloc, deloc de acord cu vanatoarea, carnatii i-am primit, animalele erau deja sacrificate, asta e. Nu-s vegetariana, asa ca a fost primit, hard roc aleluia.
Aphex 
Viata asta este tare nedreaptä. De ce nu am si eu asa un Vecin :-)))))))
chiar ma apuca invidia pe vecinu’ ca „arunca” cu bunatati de-astea
dar vecinu’ o fost prevazator, io ma duc acu sa vinez o bucata de pulpa de vaca sa asamblez cirnatz de animal domestic
si nu ti-o lasat grasime in tigaie ca a fost slanina de calitate, adica aia de nu se topeste sa-ti iasa cirnatzii uscati
sa fii sanatoasa sa mai arati cirnati, pe vecin nu-l vrem numa cirnatzii lui
Vai ce mult imi place, as manca zilnic asa ceva, de fapt cartofii cu carne sunt mancarea cea mai buna 😀 din lume :D. Imi plac pozele tale, asa pofta mi se face cand le privesc, de asemenea imi plac mult vasele tale, farfuriile, cateii, totul imi place de fapt :P.
Iti ies pozele foarte frumos sa stii.