Degustare – cum s-au desfasurat lucrurile de fapt

Acum sa vedem cum am ajuns la degustarea de mai adineauri, sper sa nu imi iasa o postare prea lunga.

Au fost mai multi factori care au dus la cele ce vor urma, principalul (ma duse gandul la zazuza si de ce ii plac ei austriecii, ceea ce mi-a amintit ce nu imi place mie la romani) fiind asteptatul dupa un telefon, fapt care m-a facut, cu scurte pauze de tutun sa reiau ordinea la locul de munca, respectiv azi, in dulapul cu castronele.

Plictisitor, nu? Ei, in pauzele de tutun, dupa ce am rememorat toate agramatismele si balubele, de la Advertisment si Cafetarie pana la ce auzii cand nu a vrut telecomanda sa mai faca fata distractiei. Asa am aflat si eu ca duduia care face reclama la er bra care e, cred, un sutien la fel de plin cu aer ca aia care fac reclame, deci aflai ca duduia se simte confortabila.

Bai, am ras, de sa dau pe nas sucul de capsuni. Mi-a trecut cand a reaparut bahmucucu mucu aia cu carnea cu gust de carne si pestele bunicii, noroc cu tigaia aia ca pana sa apara saraca o fi mancat numai carne si peste cu gust de … ca era sa zic eu de ce.

Ei, pe fondul acestor evenimente, am dat, recitind, peste un articol de pe blogul meu favorit, userealbutter in care Jen se distreaza cu cateaua facandu-i traznai, ale mele nu au aratat ca ale ei, nu ne comparam, dar, ca maimuta, am zis ca daca tot iau la mana castronelele, de ce sa nu ne simtem bine si noi, asa ca am facut o replica la Degustation gone to the dogs.

Fireste, in stil propriu.

A, a mai fost un factor, meniul de dimineata (mi-a fost lene sa ii incalzesc supa) al Casandrei, anume bobite (speciale pt caini castrati amestecate cu speciale pentru caini cu probleme urinare), inima de vita, conserva de catei in care ii pun medicamentul pentru incontinenta urinara, iaurt si fulgi de porumb.

Pe care l-a golit (am reusit sa ii fac si o poza si cu dezastrul pe care il lasa in jur) si a luat moaca aia de: pai ce, numai atata?

E, zic lasa ca iti arat eu, ca vazui la altii, tocmai in Colorado, o dadui afara si ma apucai sa insir ce dracii se pot manca de caini si am in portii de ucis, gasii cate ceva (nu am trecut prin toate ca am obosit).

Mentionez ca portiile sunt mai de papusi decat alea de papusi si din unele am mancat si eu, iar unde apar oarece condimente, sunt in cantitate neglijabila. Iaca de exemplu unitatea de masura, da, atata e razatoarea aia de la Daniela.

Amu, na, cand faci ordine in lucruri mai scapi de unele, nu de alta, dar sa faci loc la altele noi, asa ca RIP castronelului din imaginea anterioara. De fapt e ceva artistic, autoportret cu cioabe.

Dandanaua doi, cand am aburit crevetii si broccoli, ca sa mearga toate odata cu minim de craticioare murdarite, am pus capacul peste sita care fierbea peste apa in care fierbeau pastele. Asa ca buf pe aragaz si imi umplura si sita cu bolboci de amidon.

Din creveti ii taiai la portie Casandrei, dar nici ea nu mi-a dat inima ei de vaca 😀

Spanacul cu ou au mers cel mai repede, cu tigaita si rosioara. Aici am facut doua aranjamente distincte pentru ca imi era clar ca nu va primi ea tot.

Tot tigaita am folosit-o si la ficateii cu mere, nitel unsa cu unt si presarata cu putina sare si zahar brun, si-a facut treaba. Dar, desi am sters ficatelul, tot a bubuit, acum sa vad cum iese ce e pe exteriorul tigaitei la lumina.

Din cand in cand va mai pun unitatea de masura, desi cred ca deja v-ati prins cam cat e portia si castronelele.

Cat despre ficatei, ii aranjai eu si cat pe ce sa scap castronelul, asta nu il voiam musai spart si l-am apucat cu dejtele fix de dulceatza iar din zguduiala a rezultat acest aranjament ucigas de artistic.

Drept care mi-am permis din contrast sa fac un tablou abstract, potrivit oricarui iubitor al filmelor in genul CSI.

Ca sa vedeti cum sta vaca popii la poza daca e cu mancare, ca imi mai facui ordine si in alte prostii (ca telefonul nu mai suna, seriozitatea romaneasca e la rang de utopie) si ii gasii niste cornite, adevarat Dracula Retriever.

Rezumatul cu ce a degustat pitzi (sa nu aud ceva cu copiii care mor de foame, ca nu aruncai resturile, da? si in general sa nu aud comentarii negative pentru ca ne-am distrat si distractia e buna, m-am saturat de moace imbufnate).

La desertul de final mentionez ca mini-bilutele de unt de arahide au ascuns fenobarbitalul drogatei si ca mierea este adusa odata cu ea si cu acelasi loc in masina, fiind primita in Kassandra, inapoi la radacini, vorba alora de la Sepultura, roots, bloody roots.

Amu mai ramane sa pun la loc ce am deranjat, sa NU imi cumpar delimano, sa NU o primesc nici macar cadou ca o fac scufita celui ce o aduce si … he, he, in functie de unele chestiuni, azi sau maine imi fac ordine si in raftul cu farfurii 😀 Nu de alta dar nu am ajuns din cele de pe masa la orez, supe, peste si pateu, mai am pe teava.

Noi? Noi avem fasole si ciorba, nu va ingrijorati (eu am furat si din mini-portiile Casandrei, o sa ma ingras).

rororo