De-ale gurii din batrani

Stiu ca unii o sa se gandeasca la alte prostii, imi cunosc cititorii, dar nu ati ghicit, este vorba despre o carte de bucate (parecum) cu numele acesta: De-ale gurii din batrani, scrisa de Octavian Stoica si aparuta la Editura Sport Turism in 1978.

Nu am stiut cu ce sa ilustrez asa ca am pus ce era pe masa, o zeama de legume, smantana, mere si ardei, toate romanesti, inclusiv blidele.

Slide1

Cat despre carte, retetele sunt mai mult povestioare care dau un iz de targ vechi, de mahalale cu gratare, gari, mirosuri, tarabe si mancaruri cum nu se mai fac in zilele acestea. Cartea nu beneficiaza de pre sau post fata, deci nu stiu prea multe despre scriitor, tot Costachel ne salveaza, dansul stie si de varianta reeditata, eu nu am vazut-o.

Am tot editia veche despre care o sa va povestesc, cred ca se mai gaseste prin anticariate, fie ele si online mai nou, ca apropos de mirosurile targurilor de alta data, mie imi lipsesc multele anticariate care erau la Universitate, langa Curtea Veche sau spre Lipscani.

Slide2

Farmecul povestirilor este completat de retete care mai de care, de la pesti, ghivece, legume, carnuri si gratare, mancaruri care mai de care, plasate plastic in atmosfera care le subliniaza caracterul aparte.

Aproape toate schitele (nu pot sa le zic chiar retete, nu?) sunt insotite de nume celebre ale vremii, Caragiale, Stirbey, Rosetti, Cosbuc, multi, ce mai.

Paralelele intre bucate si locurile in care se serveau sunt din cele mai diverse, daca salata de icre era ceva nemaipomenit la bufetul garii din Ploiesti, carnatii de creier, desi gatiti de tigani la bucatarie, se intalneau la palatul Domnesc.

(fac o cat pot de scurta trecere in revista cu cartea in brate, doar ca idee, nu pot reda slovele autorului si nici nu vreau.

Fusionul vremii se intalneste la bucataria italienilor „pripasiti” la capitala unde, pe langa ce se gatea la Momolo sau la Fieschi, mancaruri italienesti, se servea si bors fierbinte de gaina cu tocmagei.

Racii nu se mancau numai la curtea lui Caragea ci si la localul „Bortoasa” unde pe meniu erau prezentati „raci retrograzi” sau sparanghel cu sos de unt.

Desigur ca in afara de cele mai pestrite localuri sau mese imbelsugate, targuri, mustarii si negoturi, sunt amintite o multime de figuri care tineau cu obraz marfa la bacanii sau pe tarabe.

Cum spuneam, nu am de gand sa preiau tot, frunzarii cateva pagini, totul se gatea cu multa grasime, unt, slana, smantana, se manca multa carne, desi mai e pomenit si cate un pilaf sau ghiveci, se pare ca nu aparusera la gazeta toti maiciupicii astia care promoveaza pascutul si ridica porcul la rang de zeu.

Cartea merita macar rasfoita, daca nu citita, eu v-o recomand sorbind din zama aburinda. E, de regim, na, ce stie Octavian Stoica ce am eu in blid? 😀

Slide3

Na, ca era sa uit, fireste ca aminteste si de Pastorel cu ale carui versuri, preluate in carte si dedicate musacalei, o sa inchei:

„Imi scrieti cetitoare din Ardeal,
Ca v-a venit subit un chef, asa,
Sa mai mancati o buna musaca,
Cum ati mancat-o la Continental.

Originea mancarii nu o stiu,
Dar s-a transmis – cum e din tata-n fiu –
Si-i pare-se luata de la turci.

Iar de-o mananci in forma actuala,
Vezi, chiar cu gandul vremile de urci,
Ca-i cat se poate de nationala.”

E, de nu oi face eu o musaca nationala zilele astea, bineeeee 😀

rororo

Scaricica

Ca de mult nu mai facusem o fleica sau niste coaste, am rectificat acest neajuns.

Slide9

Mai am niste garf prin congelator dar costitele le luai din Auchan ca mi se paru ieftin pachetul, cam raschetate dar spatiul ala intercostal face toti banii. Vezi de ce te agati cand mergi sa cumperi sigurante? Mai o coasta, mai un AC/DC 😀

Slide10

Dintre toate metodele am ramas la cea cu fiertul coastelor (chiar si fleicii) foarte putin, inainte de condimentare si de copt. Am pus si doi cartofi, pentru garnitura.

Slide11

Pentru a condimenta am ales, dupa ce am insirat o gramada de combinatii, urmatoarele: liutenita (pentru aroma de legume si culoare), sos de peste (pentru sarat dar nu prea), Worchestershire (pentru aroma si iz vag amarui), mustar (merge cu carnea), usturoi granule (dap), piper japonez (picanterie), sos dulce acrisor (dap) si putina pudra „five spices” pentru ca imi place aroma si mirosul.

Slide12

Dupa ce am lasat la racorit coastele care au fiert cateva minute, le-am dat cu maglavais, echilibrul sosului e pe gustate, nu am masurat in miligrame si mililitri.

Slide13

Cartofii (nici macar vag nu erau fierti) i-am pus in folie cu ulei si sare si i-am lasat in cuptor pe capacul vasului in care am pus coastele, nu inainte de a face un gratar din betisoare pe fundul cratitei si a pune doua degete de apa, sa se coaca intai in aburi, inainte de a se rumeni.

Slide14

Coastele le-am intors o singura data, in total sa fi stat vreo ora juma’, doua. Cartofii s-au prins nitel de folie dar au fost numai buni.

Slide15

Sigur ca se pot combina dupa gust ingredientele sosului, ideea e sa se glazureze frumos si gostos (si devreme acasa).

Apropos de rosioarele alea bune de care vorbeam mai de mult tot cu don Puiu (mama, ce sughite azi la cafea), nu am mai luat de mult si, da, m-am dus dupa sigurante, dar nu am rezistat, pana acum se gaseau fie rosii, rosii, fie rosii galbene, acum au pus in cutie mix. Bune, da. Scumpe, da.

Slide17

Am mai luat de test si iaurtul ala de la Sevis, smantana de la ei era buna. Foarte gustos, desi consistenta ma pacalise, parea gelatinos, dar la gust e bun.

Slide16

Ieftin azi, cum ar zice cumnatul, subproduse. Ma gandeam acum ca lui ii place snitelul, oare o merge facut snitel din coaste? Eu cat de cat socot ca da. Incercam cu proxima ocaziune.

rororo

Semipreparatele, zuppa di pesce si AC/DC

Mai intai sa scriu nitel despre starea vremii, ca sa am unde ma uita in urma anii urmatori cand zice cineva despre cum au fost iernile de anii trecuti. Bai, asa ceva nu am mai prins de ani buni cand, in a Craiovã, vorba lui Nea Marin, era orasul invelit in sticla.

Adica ploua, nu e destul de rece ca sa ninga, dar la sol fiecare picatura ingheata. Pare ud pe jos dar totul e glazurat. Am iesit sa pun folie sa fac „cort” potaii si m-am imprastiat. Eu ca eu (facui fapte bune, ca am avertizat o vecina care era sa vie cu zgaidaracii in sus, neincrezatoare in spusele mele) dar cand a tasnit asta ca din pusca, ma gandii ce a ratat Disney, sa il puna pe Bambi pe gheata. Mic copil fata de cum a dansat asta pana a pus ghearele pe pamant, degeaba povestesc, era de filmat, am ras mai ceva ca la situatia PIB.

Sa revenim la plasele noastre, mai exact la rezerve, caci vine o vreme, nu, cand trebuie lovit adanc in inima celui mai bun prieten al omului, congelatorul. Si al meu e de nadejde, cand dau de cate ceva indes acolo, pentru zile negre.

Asa am ajuns ieri, ca orice amarat care se respecta sa mananc zuppa di pesce.

Slide1

Nu am sa tin vreo prelegere despre cat de bune sunt semipreparatele, dar unele, chit ca mai contin prostii, nu atat ca ne fac viata usoara, dar sunt si bune. In cazul de fata m-am agatat mai de mult intr-un drum la Lidl de asta, ca imi sari in ochi.

Slide2

Sa vedem ce contine:

Slide3

Nea Puiu m-ar comenta sigur la glazura, 22%. Dar ceea ce ei considera glazura e de fapt sosul ala de rosii condimentat care face de fapt supa sa fie zuppa. In rest, nu ajung eu sa vad atatea oceane si ape cate au vazut bazdaganiile din punguta asta.

Slide4

Ce reteta sa va dau, ce scrie pe punga, am procedat in consecinta, am mai adaugat putintel usturoi si cam atata.

Slide5

Cu ocazia asta am sters de praf si ce era in cutiuta cu colectia mea de scoici si o parte am insirat-o ca la expozitie.

Slide6

Ce am uitat sa va spun e ca am mancat (au iesit cam doua portii destul de generoase din pachetul ala, nu mai stiu pretul dar nu a fost mare) cu pita prajita.

Slide7

Ce pot sa va spun e ca, daca vedeti punga impricinata, merita, are gust bun de zama de peste, e corecta si, sa fim seriosi, de unde palaria lui Hector sa adun toate bazdaganiile alea sa le fac eu, cand un amarat de crap e la pret de dumping.

Sa trecem la AC/DC, voiam sa va spun ce bauturi (nu) se potrivesc la supa asta, adica ce am baut eu: suc de morcovi + suc de mere si portocale + mango. Ei bine, cautand niste sigurante prin Auchan, dadui de AC/DC la raftul de bere.

Slide8

Am luat-o pentru ambalaj, fara sa ma gandesc prea mult, am gustat-o, m-am uitat cu stupoare pe eticheta: exceptional de buna berea. Da dom’le, e nemteasca, se lauda ei ca e „brewed in accordance with the german purity law of 1516”, care lege nu cunoastem dar va spun ca e buna, buna, buna. Exceptionala. Are 5% alc si, ce e mai interesant, nici 500 nici 330 ml ci nici mai mult nici mai putin de un pint (586ml).

O sa mai dau o tura sa mai iau, e misto de facut cadou, pe cuvant. Unde mai pui ca e … BUNAAAA.

Let there be rock:

rororo