BIC Design on fire

Stiti ca eu si concursurile, daca nu e de caterinca, nu ma bag, dar astia nu stiu cum dadura peste mailul meu, cei de la Bic si cica e premiul de multi parai, model dolari, adica $. Impart frateste, dati cu votul sa imi iau si io o casa cu un etaj macar si sa mananca si gura mea o icra de sturion pe yahtul ala cu care o sa va plimb pe domeniile mele din Bora Bora.

Cica aia ca puteti sa castigati si daca votati, zic ei, ca io in castiguri din astea nu cred, dar mai stii? Asadar votati creatia mea si aprindeti brichetele:

Vot pentru aphextwinz, sa castige bani multi, multi.

Nu stiu cum se pune pe feisbuci sau daca s-a dus automat, o sa imi intreb consultantul de specialitate, somerul sef.

Apropos, ca sa nu ramanem fara pozne, iaca unde va duc cu iahtul meu daca o sa castig cu bricheta galbena (culmea e ca fix un bic galben folosesc acum).

Fireste ca pozele sunt de pe net 😀
Pacat ca nu accepta creatii unice ca mazgaleam imediat BIC-ul galben.

rororo

Riviera cafe (langa Lia Manoliu)

Cred ca am trecut de multe ori pe langa el, e in linie cu Arena si La copaci, am intrat de curiozitate. Este un local tipic arabesc, cu mese la care se fumeaza narghilea, daca nu sunt ocupate, se pot aduce si table, sah, meniul nu cuprinde bauturi alcoolice (au facut rabat si au bagat vreo doua modele de beri cu alcool).

In rest, cocktailuri nealcoolice tot felul, cafele, traditionale sau fistichii, cateva feluri de mancare, mai mult gustari, sandwich cu haloumil fatoush, lebneh, pizza, placinte, mancare de zacut tolanit printre perne daca te zgandare acidul.

Atmosfera e oarecum boema, mirosul de narghilele, aromele de mar, se impregneaza in haine si in pleata diafana, aerisirea fiind asigurata la etaj prin niste ventilatoare mici, clar nu e un loc pentru nefumatori si clientela (era plin) oscileaza intre (nepeiorativ vorbind) de-ai lor si tineri de-ai nostri veniti la o narghilea pe banii lui papa.

Nargilelele, indiferent de arome, costa 30 de lei, o pizza mare (si buna, daca nu mancati mult, una ajunge lejer la doua persoane) cam 18 lei.

Nu am avut aparatul, am luat o poza de pe net de pe site-ul Baruri Bucuresti.

Suprafata vitrata mare are o priveliste frumoasa asupra laculetului din parc si a vegetatiei.

Pe caldura are si terasa (nu stiu cum de nu am zarit-o, poza e de pe acelasi site).

Pe scurt e un local simplu, fara pretentii, curatel, unde nu se moare de foame dar nu e nici restaurant, unde alcoolul nu e ridicat la rang de viciu, fumul insa, da. Nu e un punct turistic neaparat dar nici de evitat, ecranele sunt mai ales pentru stiri si, cand e cazul, meciuri de fotbal.

A, da, la intrare au pisici 😀

rororo

Pui cu rosii si usturoi

Ca nemancator de pui declarat si degraba aplecator de ureche la zvonurile in care se mentioneaza gradul de prospetime al puilor rotisati, imi facui pohta cu doua pulpe cumparate de la Eugen, mai rele ca alea din comertul de pretutindeni nu au cum fi.

Slide1

Sa nu va aud ca e ars, da? Doar frumos bronzat. Am tot tras de timp sa se rumeneasca si s-a rumenit cu trei minute si patruzeci si doua de secunde mai mult (ceea ce mie mi-a convenit, ca imi place pielea crocanta si usor picanta).

Reteta in sine e banala si simpla ca o melodie emo. Chiar bai, nu mai sunt la moda emo? Dar hipsterii?

Asa, Am facut o marinata/sos din rosii, usturoi, putin ardei vag iute, ulei de masline si putin amidon ca sa se lipeasca de puiul ala amarat.

Slide2

Am mixat totul, am pastrat o parte din mujdeiul ala ca sa pun pe langa si am marinat carnea.

Slide3

Am pus un gratar pe o tava in care am pus vin de buturuga si niste apa, ca puiul sa se coaca lent in aburi.

Slide4

Am curatat carnea de marinata si apoi am tot mazgalit cu o pensula pulpele, le-am intors ca la final sa se faca pielea de deasupra. Daca mai e nevoie mai puneti apa in tava.

Slide5

Daca uitati spre final sa puneti apa in tava, aerisiti bine, fumul nu e de la tigara ci de la tava arsa, tava mult incercata, am incredere ca o va scoate la capat si de data asta.

Nu stiu gratarul ce zice, le-am lasat la inmuiat peste noapte.

Slide6

V-am zis ca nu e ars, da? Si cum seria, dorm pe mine la bucatarie nu s-a incheiat, o sa va arat si o descoperire de bucatarie moleculara intamplata pe cand au fiert cartofii pe care i-am vrut ba fripti, ba piure, astfel incat, vorba schitei, nu mai sunt nici gladiola nici pom de iarna.

Slide7

Cum spuneam, puiul, model pulcino piu piu (ma obsedeaza melodia aia), s-a facut perfect, roz bombon ca un poponet de bebelus.

Slide8

Amu sa va arat ciudatenia pamantului, fireste ca am dat in foc (nu eu, focul) cartofii, adica apa de la cartofi, aragazul nu era o problema, capacul vasului insa s-a umplut de respect.

Slide9

Ciudatenia e alta, parea ca are pe el apa cu bolboroci ca aia minerala de face spritul vioi si baubil, insa bolborocii erau captivi intr-o crusta perfect transparenta, pareau ca misca dar erau inghetati ca drosofila melanogaster in rasina de conifere.

Ma si gandeam ca vorbeam pe blogul Kadiei de idee de a glazura bomboane sarate, arata super ca glazura asta transparenta cu bolboci (da, si noi cantam cantecul cu cabana Bolboci).

Consistenta chestiei asteia care arata cumva ca o rasina, este tare ca sticla, ca zaharul ars, dar perfect transparenta, cred eu ca e o parte din amidon intarit, dar daca e de la amidonul cartofilor, de ce nu e albicios ci perfect transparent? Aloo, Heston, se aude?

Slide10

Ce si cum s-a descompus, mama lu’ Hector stie, dar arata tare bine capacul glazurat cu bule, treaba care m-a dus cu gandul la acvariile alea din jeleu, piesa de rezistenta la unele petreceri pentru copii.

Genul din poza de pe gogu (eu vazusem unul mai fain cu apa in jeleu colorat in degrade cu pestii din bomboane, oricum, totul se mananca):

ps: ati vazut ce tare e joculetele din sigla de la google azi?

rororo