Omleta taraneasca

De ce taraneasca? Pai cica ce nu miroase a condiment smecher, nu se serveste cu ceai din ceainice de la ceainarii care sunt inca trendy, ce pute a oaie si ceapa, slana si carnati, se infuleca, se pateaza tricourile, are grasimi animale, ce mai, ce e bun, e taranesc. Sau bio, dupa caz.

Cum ieri speram la un ciolan cu varza dar in meniu au inlocuit pana si MBS-ul cu „mamaliga cu branzeturi fine”, adica puneau la mamaliga rocfortzi si camambertzi, nu ca nu ar fi bune, dar macar puteau sa ii zica si ei polenta, pentru urechi subtiri, deci cum spuneam, mi se facu un chef nebun de taranestile alea de la Balteni sau de la grajd, cu oua, carnati, slana, branza unsuroasa, ce pusca mea atata pastrav cu piper verde si marmote la tava cu sos de visine, lasam pe alta zi prepelitele cu struguri culesi la maturitate tarzie si ne taranim ca in diminetile reci in care ne adunam la masa dupa ce dadeam la animale, incepand, fireste, indiferent de ora, cu o tuica.

Slide1

Tuica o sarii dar adunai niste praz, branza grasa de oi, slana afumata si carnat, plus ouale necesare, nu or fi din poiata ouate de dimineata, dar am putea minti frumos.

Slide2

Am prajit carnurile si prazul, prajit, da, sfarait, sa lase grasime, sa miroasa pana la zeii care isi vor arunca ambrozia pentru asa o minune necereasca.

Slide3

Am sfaramat branza grasa, iute si sarata, cu miros de turma, care plange dupa o mamaliga (din aia nu facui) si am turnat, dupa ce am amestecat cu ceea ce ne dau noua galinaceele, via supermarket, totul in tigaie.

Slide4

Spre deosebire de tanti leana pe prichici sau prietena Mãru’ pe caramida de BCA, nu am amestecat ci am pus capac. Din ala transparent prezentat in reclama la tigaia cu gust de peste ca pe o mare gaselnita a tehnologiei moderne. Nu de alta, dar se face in tihna, se amesteca gusturile, se topeste branza, nu trebuie intoarsa.

Slide5

I-as fi alaturat mamaliga, lapte acru sau, ca de 1 mai la mare, cartofi fripti si primele rosii cu gust. Din pacate am avut numai rosii netaranesti, import Olanda, dar am imaginatie bogata, pot sa cred ca sunt ca cele din gradina de la tanti Leana si Nenicutzu, fie-i tarana afanata, lasate de samanta in gradina mica si culese de un unchi zelor, fost membru de vaza in PCR care, stand pe, ma iertati, cacastoare, a vazut printre uluci mandrete de legume, rosii, vinete, ardei.

Si le-a cules sa le duca la Bucuresti, ca prea erau frumoase si uite asa a ramas familionul numeros fara seminte pentru anul care va sa fi venit deja de ceva vreme.

Slide6

Lasa ca vine ea primavara si inoiesc traditii din colb, mai ales ca numai nefacute faceam noi astia mai de la oras, de mai multe ori am mancat mancarea puilor de curca, dar daca era buna? Urzici tocate cu galbenusuri fierte si cas de oaie, totul proaspat, am crezut ca e mancare pentru obraz subtire.

Cam atata cu cheful zilei de azi, sper ca a fost peizan enough for ya, ladies und gentlepeople. Cu scuzele de rigoare ca nu e o reteta, dar e incadrata corect, la cheful zilei. Urmeaza fasole cu carnati si muraciuni, ca sa mentinem trendul.

rororo

L’incontro Titan si situatia crasmelor sambata seara

Am luat tinta brau sa vedem cum e cu mushciul ala de vita din Xanadu. Cu toate ca sunt multe locuri de parcare pe ambele parti ale drumului, am gasit greu un loc primitor care sa nu fie in apropierea Parisului, nu de alta, dar frigul, umezeala si vantul imi dadea navala prin turul pantalonilor inghetand pana si elasticul de la chiloti.

Cum spunea si tiza mea, petrecere de copii si, cum aici nu au deschis inca etajul, o sala era cu baloane si voie buna, plus parinti, un salon full de clienti. Si localul nu e mic. Amabila doamna (cred ca patroana) ne-a dat carte de vizita sa ne pastreze o masa inainte, ca sambata e „sezon” si e plin. Foarte draguta, foarte amabila, asa ca am zis, nu o fi foc, infruntam alizeul pana alaturi, pana la urma Postavarului e intesat de carciumi mai ceva ca Mraconia de vipere si Glis Glis.

Am zis sa nu intram la L’incontro, mai fusesem, hai la Verdi. Full. Cantina Verde? Inchis. La Anca? Prea departe si cu risc mare la parcare. Am reajuns la L’Incontro.

Ocazie cu care am observat ca localul (vedeti si la link mai sus) a avut o idee creata, riscanta, dar buna. Alaturi, intr-o fosta bacanie, au facut un loc de joaca pentru copii special amenajat pentru copiii clientilor. Supravegheat, micut, aranjat ca o mini-gradinita (zic ce am vazut de afara). Misto idee, adica poti lua masa si bea o carafa de vin fara sa iti cauti progenitura prin posetele altora. Si se pare ca are succes.

Fireste ca si la L’Incontro era omor si la parter si la etaj, ceea ce ma face sa ma gandesc la ce zic politicienii, ca ne merge bine. Ne merge, in Auchan nu gasesti locuri de parcare, la Mall asisderea, carciumile full.

Meniul de la L’Incontro il stiam. Au mai multe preparate chinezesti (gatite cat se poate de romaneste, dar bune) si diverse alte chestii, inclusiv pizza, din nefericire am fost cu un fan al platourilor si nu pot sa spun ca am nimerit prea bine felul numit „platoul macelarului”.

Slide1

Sa disecam ce ne propune restaurantul: „ficat porc, rinichi porc, frigarui de porc, carnati oltenesti, pui la ceaun, ciuperci, mamaliguta, varza, castraveti acrii” (nu am scris eu acriiiiiii, eu copy paste).

Sa vedem ce avem noi aici:

Slide2

De ce spun ca a fost teapa? Pentru ca in general la ei mancarea e buna, corecta, preturi decente, portii corecte. Ei bine, platoul asta, exceptand carnaciorii care chiar au fost gustosi, desi aratau a calamari de porc, a fost cam teapa.

(pauza publicitara: reciclati cu raspundere, in acest mod veti face fericiti niste copii care vor strange mai usor sticlele de plastic din tomberoane si le vor indesa mai repede in sacii cu care au fost trimisi sa colecteze de parintii care stau de la 5 dimineata la caldura in bomba din cartier, ingurgitandu-si temeinic citirica.)

Revenind la platoul nostru, sa le luam pe rand:

In afara de ce scrie in meniu au fost si gogosari murati. Muraturile, sarate, bai, sarate, de nici vaca nu putea sa le linga. Mamaliga si carnatii aia, cum ziceam, in regula, nici ciupercile la gratar nu erau rele, aici nu prea vad ce puteau gresi.

Restul, iasca, frigaruile, carton, rinichii si ficatul, beton armat, ficatul chiar amar, iar puiul la ceaun era de fapt niste piept cu sos pe care pot jura ca l-am vazut in alte farfurii la alt fel de mancare, deci reciclat 100%.

Bine, carciuma nu e rea, sper ca e singura scapare, la ce omor era chelnerii s-au comportat normal, adica nici prea iuti de picior, nici melci, asa e de obicei, si mancarea vine nitel greu, dar nu sa mori de foame, scrumierele sunt schimbate in ritm normal, nici sa cada scrumul pe tine, nici sa te sacaie.

Cat am stat a fost un continuu pelerinaj de clientele, cam la fel ca in celelalte carciumi, fie grupuri de domni de peste 50 de ani care discuta fotbal sau politica la un Jidvei, fie cupluri care o freaca la o cafea si un suc, fie tineretul (din ziua de azi maica 😀 ) in grupuri, imparind o pizza, salata, bere, vin, fie musculosii cartierului. Lume, lume. Si nici una din carciumile mentionate nu e mica, ei bine, cu toate astea, nu face fata distractiei de sambata seara.

Un singur lucru nu o sa pricep in vecii vecilor amin, eu si prietenii, chiar salariati au someri, dar cat de cat posesori de un venit, care o fi ala, ne scobim sa iesim la o carciuma, pe vremuri ne strangeam cu un vin si o voie buna pe la casele cate unuia, nu pot pricepe de unde toata protipendada de pustani de liceu cu frape, vinutzuri si capucino, nu mai spun de toale de toale pe ei si scule din alea in care te uiti ca la zeul zeilor, fonuri, paduri, ma rog, taciscrinuri din astea care ma fac sa ma gandesc la urmatoarea generatie: Robocop.

Inteleg plozii de dorobanti, unde e Monte Carlo-ul bukalelui si are mami bani sa iasa plodu cu Ferrari la o apa plata, dar aci in cartier? Oricat de putin ar costa, tot sunt niste sute de mii pe seara. Si seara de seara, iese de un salariu frumusel.

Nu ca imi bat capul, nu e nimic existential, ma mir si eu pur si simplu, pe vremea mea maica, daca voiam sa ies, ma duceam la munca, mai un desen, mai o firma, mai un caine la dresaj, e drept ca in conditiile astea nu imi ramanea timp sa ies seara de seara in carciuma, ca mai aveam si scoala de terminat. Alte vremuri, unde mai pui ca noi nu aveam gogu si dexonline, trebuia sa stim pe dinafara cate ceva.

No gata, azi sun la Xanadu sa vaz recomandarea tizei, sa imi traiesc si sa fiu sanatoasa.

rororo