Tigaita

Carevasazica imi cazura ochii acum ceva timp pe o tigaita pe care o achizitionai, din aia din magazine cu toate prostiile planetei, 99.99% made in China, de prin Eforie Nord.

Eu voiam ceva care sa lase urme de gratar, sa fac panini, tanti zice ca e aparat de sandwichuri, eu nu ma uit, luai, ma enervai, ma rog.

Nu imi iau din ala electric pentru ca stiti ca nu am spatiu, cert e ca am dezvirginat-o cu un ou ochi (suna cam porn).

Slide8

O sa spuneti: cum ou ochi? Gratar? Grill? Pai tocmai aia e ca nu era, adica pe esterior avea niste dungi frumoase.

Slide9

Pe interior nu. Si, cum sunt pusa pe aruncat ce imi e inutil, zic bineee, ia sa vedem ce e cu nenorocirea asta, lipeste, stie ce face, merita un loc in cuiul de care atarna ustensilele? Si fleosc ii sparg un ou in cap.

Si pun si niste cascaval.

Slide10

O inchid, norocul a fost ca am stat prin preajma, nu stiu daca au gandit-o sau asa a iesit, cert e ca transferul termic se face repejor (nu e nici prea groasa, nici prea subtire) si caldura cuprinde din toate partile ce pui acolo. A fost gata in mai putin de un minut.

Slide11

Nu am apucat sa il intorc, nici nu a iesit sunny ca l-a luat caldura si de sus, am prajit si pita, merge de minune tigaita, bine ca nu am aruncat-o sub vreun impuls de moment asa, noua.

Slide12

Dar fiindca am fost pe faza, oul a iesit moale, de lipit nu lipeste, ma gandesc sa fac niste clatitute patrate sa vaz ce zice.

Slide13

Cascavalul topit a facut o crusta crocanta minunata.

Slide14

Nu e fir de par pe tavita metalica, e zgariata ca o folosesc, contrar opiniilor artistilor fotografi specializati pe mancare, eu inclin sa folosesc vasele in care pozez repede, sa mai mananc si mancarea calda, unde e cazul si, sincer, daca as avea curte si spatiu de depozitare, poate as aduna recuzita sa iasa poza lux, as lua si un DSLR ca nu mai costa cat o masina medie spre mica, poate as angaja si coregrafi. Din fericire ma mentin low level, e mai amuzant.

Apropos de amuzament, am dat o tura sa platesc (iar) niste facturi, agatai si cele patru modele de prajituri inca neincercate de la standul ala de care va ziceam ieri, cu prajituri bune, de data asta am luat excelent, ceva cu miere si lamaie, cu portocale si sa le ia gaia daca mai stiu cu ce.

Slide15

Mai au pe lista de neincercate numai o rulada cu ciocolata si Tosca (sau Boema, dupa unii). Pana acum, toate, nemaipomenite.

Sarind de la una la alta, ca inevitabil la plati, cumparaturi sau drumuri te lovesti de pietoni (zisi si pitoni) si de persoane in etate, sa va zic (nu dramatizez cazurile, ma amuz si eu cum ma pot distra in doi pasi). Punctual:

– umbla multi cu casti din alea in urechi, pas de a mai fi atenti in jur, nu e nimica, se pot ocoli robocapii astia, dar ce te faci cand brusc, fara sa auda decat zdranganeala de sub gluga, se trezesc sa coteasca sau sa sara peste o baltoaca? raspuns corect: conduci prudent cand vezi aratarile care butoneaza sau au doape in urechi pe strada si exersezi colectia de injuraturi vechi ori inventezi unele noi;

– il tot vad pe Marius Teicu in zona, omul ala e mai Dracula decat Casi, arata fix la fel ca acum jde ani cand era pe la TV pe toate posturile, e absolut neschimbat, nu are varsta;

– de final o concluzie: imposibil sa nu ai trairi diverse fata de persoanele in etate, sunt ca marijuana, daca te prind cu chef de viata te fac sa razi, daca ai nervi si treburi, injuri printre dinti, per total, chiar si cand fac numai nefacute, precis din plictiseala care ii cuprinde cand stau singuri acasa atata vreme, tot sunt amuzanti. pe alocuri.

Momentan atata am avut de soparlit, am grill fara grill, testez prajituri de cand nu mai execut sporturi extreme si pregatesc o surpriza (sper placuta si neasteptata, adicatalea un desert foaarte complicat 😀 )

rororo

Clasic

Nu am nici azi vreo reteta, dar cum imi place sa fac poze (poze, da? nu fotografii) sa va arat drama mea. M-a apucat cheful de rasol cu hrean, aveau pe meniu la Xanadu. unii pomenira de supa cu galusti in zeama de la rasol, mie imi rasuna in cap o voce: tortelliiiiniiii, deci am comis doua feluri si un desert al campioanei, adica al meu.

Bine, ca nu au fost tortellini ci capelletti, partea a doua, dar au fost.

Reteta e cam in halul urmator, se aduna niste praz, morcov si putina varza, se iau doua rasoale, nici mari, nici mici, se fierb toate la presiune, apoi in zeama se pun pastele, sare, piper, patrunjel, ura si la gara.

Slide1

Si ca sa vedeti ca imi e dor de nea Puiu, am strelici. Zeama, fiarta, fireste, la kukta, a iesit limpede cum ii place Laurei la Bucovina si galbuie ca a de pui, cred ca de la morcovi.

Slide2

Asta a fost felul unu, felul doi, rasolul scos din supa, simplu, cu sare, piper si hrean. O, da.

Slide3

Amu si realitatea cruda si nedreapta, eu am halit pe coltul mesei ce am prins in polonic, asa, printre episoade de descarcerare, nu stiu de unde palaria mea s-au strans atatea in zona, dar sunt multe.

Slide4

Asa ca m-am rasfatat, de cand nu mai execut halbere am chef de dulce, asa ca peste inghetata am pus din ce imi cazu in cale, napolitane cu ciocolata de la Lidl, bomboane kisses, skittles, cauciuce, din alea de la halloween si de la craciun 😀

Slide5

Kisses sunt ciocolatelele alea care arata a sfarcuri si din care se fac (e trendi flendi, va tin la curent eu cu ce e la moda, da?) niste biscuiti, model cuchiz care arata cam sexy asa.

Deci bomboanele (la mine):

Slide6

Si o poza cu genul ala de biscuiti luata la plici de pe gogu:

Si nu am terminat, a avut si Casi un clasic in farfurie, osul cu gaura, maduva nu a avut (michimaus care scurma in tzarana aici …).

Slide7

Dupa ce platesc facturi va arat ce am achizitionat cu ceva vreme in urma si am pus in functiune, o chestie care partial a fost teapa, la prima vedere, imi venea sa dau cu ea de caloriferele Bogdanei, dar s-a dovedit pana la urma ceva util (si, fireste, de nelipsit in bucatariile mici si prost amenajate).

rororo