Pilaf special, cateva cumparaturi si mici considerente personale intercalate

Nu am avut alta idee de nume, pentru ca pilaful a fost urmarea a doua idei, varza bulgareasca si pilaf cu pastrama de oaie vazut printr-o carte de bucatarie turceasca. Dupa parerea mea, a iesit bunaciune, desi am folosit orez din ala a pe vremuri, de infloreste.

Cu toate ca nu pot sa o consider o reteta, nu pot sa nu va arat minunea, nici cantitati nu am, incerc sa vad ce rezumat imi iese cu balamucul asta aici.

Slide1

Am adunat urmatoarele: o pulpa grasa de rata (a venit mos cracila, de aia avem cumparaciuni), nitica varza, orez (Clever amestecat cu din ala de la ajutoarele pensionarilor), pastrama uscata de vita cu piper (de la vecinii Bulgari), jumatate de borcan de zacusca de ghebe, supa de pui cu legume.

Am crestat grasimea ratei si am pus-o sa isi lase ce avea in cratita, am inabusit nitel varza si am lasat sa fiarba. Am adaugat pastrama taiata bucati, orezul si supa cu legumele din ea. Din pacate nu am masurat cantitatile, am pus la ochi.

Slide2

Cand bobul a inceput sa se desfaca am pus capac si l-am lasat in cuptorul incalzit. I-am dat „cep” abia cand m-am intors din pelerinajul facut in scopul declarat de a ocoli tot ce inseamna coada si birocratie, da, adica sa dau spagi, traiasca spaga.

Slide3

Eram sigura ca o sa se terciuiasca, dar se pare ca am nimerit cantitatea numai buna de apa si zeama.

Slide4

A iesit soarele fix cand il haleam la comp, iaca sa.

Slide5

Cum ziceam, a venit si mos cracila, care a indesat o droaie de cumparaciuni drept multumire pentru alergatura care nu s-a sfarsit, dar se va sfarsi repede. Ce voiam sa va spun e ca sunt absolut de acord cu spaga in anumite conditii. Fara omul potrivit la locul potrivit (si, fireste, darul potrivit), la birocratia care este stai ca boul la cozi, ba mai mult, ba se muta un sediu, ba se schimba o legislatie, ba se desfiinteaza serviciul de urgente.

Asa ca prefer sa existe pana la sfantul asteapta spaga in conditiile in care nu exista mijloace legale care sa imi faciliteze plata unor urgente, ca degeaba imi scot eu hartiile trebuincioase cand au ei de gand sa mi le elibereze, daca mie imi trebuiesc maine.

Ei bine, primul pas facut in directia a ceea ce numesc eu „facilitarea unor anumite servicii”, am dat un tur de Real si Auchan ca sa cumpere lumea diverse si am de reclamat ceva. Adica de facut reclama, ce mai.

La raionul cu pita buna (am primit cadou si un cutit de pita, imi doream de mult, de marca, unul care taie cand isi aduce aminte nu as fi luat si unul de peste 50 de lei idem, ca nu dau atatia bani, somajul e mic), am gasit poate cele mai bune placinte cu dovleac, mai luasem de la ei, dar astea parca au fost mai bune. Nu ma intrebati de preturi, mos cracila.

Slide6

In real am gasit Grolsch la sticla de sticla de … doi litri, pentru uriasi, e incomod de folosit si trebuie bauta in cadru organizat, beneficiind de cel putin un musculos care sa toarne in pahare, dar e buna.

Auchan, care de la o vreme exceleaza la capitolul beri mi-a bucurat cosul zilnic (nu ala puber, ala de vumparaturi) cu Mythos si dor de Grecia si o editie aniversara Heineken.

Imi pare rau ca nu am o casa care sa imi permita sa fac un muzeu al cutiilor de bere.

Slide7

SI iaca o veste buna, o firma de mezeluri pe care o recomand, Agil o cheama, e din Timisoara.

Slide8

Fara porcarii, carne, sare si fum, extraordinar de gustoase, slana seamana la gust cu cea facuta de bunicul iar soncul, apai nu stiu, cu un sonc.

Slide9

Am vazut o droaie de legume si fructe exotice, niste preturi de iti paraliza parul de pe ceafa in pozitia care l-a facut celebru pe Peter Steele, ma rog, o anumita parte a lui, am rezolvat partial problemele (da, repet, in anumite circumstante, traiasca spaga) si am aflat de la o vecina care habar nu aveam ca imi e vecina ca nu ii place sa aiba munca aproape de casa. E cu capu’.

rororo

O anume zeama de peste

O aveam in minte de cand am facut surplus de sos la saramura de crap. Si am comis-o si e misto, acum, daca nu e o reteta in sine, puteti sa o adaptati, desigur, daca este, faceti cum am facut eu.

Slide1

Cine zicea bai ca nimic nu dispare odata pus pe internet? Am cautat de am albit Pozele pas cu pas cu metoda de curatare a midiilor, pas de le gasii. Or fi pe culinar? Habar nu am.

Eil le-am curatat eu pe ele, le-am pus intr-o cratita sa se deschida, am avut putine rebuturi. Am avut si bulan, am nimerit niste scoici monstruoase.

In afara de midii am pus cativa creveti congelati, peste curatat de oase din saramura, supa (de pui cu legume) si sosul cu legume din saramura.

Slide2

Mi-a mai ramas un borcanel de saramura (sos) pentru dres zemuri si pentru restul de scoici, e prea iute ca sa il mananc asa si cica eu nici nu am voie iute.

Slide3

Am pus la fiert supa si saramura, apoi am adaugat crevetii cateva secunde, pestele, scoicile si am stins focul.

Slide4

Numai patrunjel am mai tocat si basta, ma credeti au ba, a fost bestial, chit ca un un soi de amestec din resturi, astea ies cele mai misto.

Slide5

Campionii au halit ceva ce nu mai incercasem din Auchan, condimentele au oareceuri, dar per total micii sunt buni … rau.

Slide6

Am gustat din ei, dar sincer, intre asta:

Slide7

si asta:

Slide8

consider ca am invins detasat (si nu la puncte, prin KO).

Mai voiam sa va zic despre niste chestii legate de educatia celor in varsta, producatori de decretei, actuali bunici, dar mi-au trecut nervii, plus ca am dat si eu destul de tare indarat cand m-am lovit cu nasul de o „duamna” pensionata din slujba de tzoapa, tzatza, actual mandra posesoare de nepotei. Pana la urma m-a amuzat ca mi-a zis „pustoaica, obraznicatura”. Sunt mai mare ca varsta decat producatorii de nepotei care ocupa timpul babelor plictisite, dar a fost totusi amuzant 😀

Ma iertati, nu ma iau de pensionari in general, nici macar in special, cine a fost tzoapa (sau tzop), tzatza (sau tzatz) asa ramane indiferent de varsta si pregatire sociala.

Concluzie pe care am tras-o si legat de oameni, indiferent de varsta, nationalitate, culoare politica sau studii, scarbele raman scarbe si daca se ascund dupa cuvinte frumoasa si rautatea e la ea acasa si in spatele unor chipuri ingenue care afiseaza bunatatea si pseudo bun simtul ca sa isi ascunda masca de frustrare, disperarea de agatare de tot ce inseamna marele premiu de frumos, destept si cu cei mai multi prieteni, cele mai destepte carti, cele mai pompoase fraze.

Multumesc nu stiu cui, dar eu am prieteni normali, au si defecte, mai lipesc tingirile, mai injura, se mai imbata, alergatura disperata dupa a poza in perfect cu orice pret, am vazut cazuti in care multi se ascund dupa copii, familie (tu ai bah? nu ai? sa taci, ca nu stii cum e si ce mama/bunica/unchi eroin/a sunt eu sau, ai diploma de medic ca mine? e, daca u, atunci taci, ca eu le stiu pe toate – asta apropos de ucigasii in serie pe care ii scoate mai nou sistemul cu numele de medici, phua).

Si gata, ca devin obraznicatura 😀 Azi astept sa iasa soarele si ies afara cu codite si fular de hipster ca nu stiu care a uitat asa ceva pe aici, sa vedem ce imi mai rezerva aparentele de malagambist, ca mai nou nu esti citit si artost daca nu porti la orie temperatura si pe orice intemperie, ditamai fularul colorat atarnat ca o zgarda rupta in gard, cu care te poti juca in lipsa de argumente. Bine, unii mai pun si baticuri, bandane, ma rog, nu se pun, mai au de invatat.

rororo