Mai nu stiu cand un macaronar (sau broscar, dupa cum va place sa il numiti pe locuitorul tarii in forma de cizma) se minuna, cum, voi in Romania aveti „polenta”? Ba pe-a ma-tii (nu am zis asa). Asa ca fac din nou o colectie micuta de mamaligi. Incepem cu cele „de apartament”.
Aburinda, cu oua jumeri si branza unsuroasa de oaie plus smantana la cerere si nevoie.
Iaca si cu niste cas si urda framantate cu verdeata, cu multa smantana si cu ou fiert pe mamaliga.
Pentru cei trei ursuleti, mai mica, mai cu lapte, mai cu unt, mai cu smantana.
Aici in apartament noi facem mamaliga la ceaun, mostenire cine stie de cand, iar in arsura de pe fundul (imi iertati limbajul vulgar) ceaunului, care ramane iaca asa:
… turnam o tara de lapte …
… lasam sa se inmoaie si astfel putem savura „pufuleti” (porecla data acestui fel de mancare chic).
Sa nu uit sa ii spun macaronarului cu proxima ocazie ca, daca prind branza buna de burduf, de pe la Sibiu, Rasinari sau chiar din zona Brasovului, fac si bulz, mai exact bulji, invartiti in jurul branzei si fripti pe gratar.
O alta treaba faina e sa bagi in mamaliga tot felul de lactate si branzeturi de prin frigider, smantani, ce o fi, iar in „polenta” asta sa spargi niste oua care sa fiarba in miezul incins de malai ingrasat prin adaugire.
Un bulz mai de salajean asa, dar tot cu branzeturi si slane aduse de prieteni e bun asa: puse straturi de telemea, burduf sau ce o fi, a oaie sa puta si grasa sa fie, unt, oua fierte si maruntite, invelite cu plapuma mamaligoasa, presarata iarasi cu ceva casuri si impunsa cu niste slana afumata. E de bine.
Si in cele din urma combinatia mamaligii cu casuri sau branzeturi afumate, dure, iuti de la fum, indulcite de smantana grasa si unse cu nitel unt.
Si ca tot veni vorba de ce avem noi, care nici nu auzisem de mamaliga pana cand nu s-a importat polenta (desi se pare ca dacii mancau mamaliga din mei inainte sa descopere columb sau cine o mai fi descoperit Americile), ia sa vedem, voi aveti?
Si chiar de ati avea, faceti bulji fripti langa pastrama de oaie sa lesine zeii de pohte?
Si, daca da, are in mijloc burduf gras, usturat, abia scos din besica de oaie?
Sau macar ceaune aveti frati latini? Sau nu sunt bio si dauneaza grav sanatatii?
Si-am incalecat pe-o sa si v-am dat mamaliga (cu accent pe a).
Aphex 
Moaaaa ce imi ploo-n guraaaa :(( Io fac mamaliga cam rar, da-mi place de mor, iar in pozele tale arata beton.
Dana, ma intreb eu asa: daca matale ai fierbe un ceai, ceva, oare te-as citi cu tot atata placere cum iti citii mamaliga? Mai ca as zice ca da!
In fine, ceaunu’ e valoare, dragilor, ar trebui sa il puneti in vitrina si sa il pastrati ca sfintele moaste! dar voi nu, in acest obiect antic, de arta arhaica, ii dati cu „pufuletii” chic.
Iar pe latinii nostri frati as vrea sa ii vad cum baga pe sub nas un bulz de ala insalubru, din lapte muls din tzatza oii de un cioban care miroase ca un berbec! Cred ca si-ar schimba brusc ierarhia preferintelor culinare de la „polenta” la mamaliga si de la „parmiggiano” la branza de burduf – puturosa ma deliciosa!
Bonjurel Laura, iti bantuii si eu blogul, o sa il pun si aici ca tare fain ii, te mai astept 🙂
Draga mea mi-ai luminat ziua,ce placere ca te-am gasit.Haihuiesc pe bloguri cand nu am clienti,scuze sa ma prezint.Sunt Daneza Birmaneza am locuit si eu in cartierul Titan aproape de Billa si mi-ai rascolit amintirile nu doar cele culinare ci si ale copilariei.Asa e cand spui de macaronari,eu sunt casatorita cu unul din ei si am gasit multe asemanari intre retetele lor si ale noastre.Nu doar odata m-am intrebat cine de la cine a”imprumutat”.As fi spus mai multe dar sotzu e baiat bun si ne respectam reciproc radacinile.Oricum imi placi si te mai vizitez,ai un stil Pastorel Teodoreanu shugubat si jucaus de a povesti retetele!Bahta!
Bine te-am gasit, initial credeam ca e alta daneza 🙂 Stai linistita ca suntem plini de macaronari (nu e peiorativ termenul) in familie si in gasca de prieteni, care la munci, care cu familii acolo. Te mai astept, curand o sa imi fac vreme sa imbogatesc si subiectul de calatorii si o sa pun ceva poze si din „macaronaria”. Pe unde am umblat eu, fireste si de cand am aparat, ca acum tzshpe ani cand am inceput sa calc prin tara in forma de cizma nu era nici camera digitala nici net atotcuprinzator.
Te mai astept cu multa placere, ia si o grapa cu tine 🙂
Na ca am uitat sa spun, realitatea istorica este ca noi am luat de la ei, malaiul a patruns in Romania dupa ce era deja „implementat” in Italia, fiind chiar amendata in tara noastra cultura porumbului (la un moment dat).