Se pare ca ceea ce mancam noi sub acest nume nu este de fapt originalul, biftecul tartar se serveste cu sosul cu acelasi nume, care se face din maioneza, castraveciori, patrunjel, capere (dupa unii ar contine si ou fiert, dupa altii mult mai multe). In cartea Veronicai Brote, „Preparate culinare din carne”, editura Caleidoscop, 1994, ceea ce noi cunoastem sub numele de biftec tartar se cheama biftec ca in America.
Indiferent care ar fi adevarul, sa ii zicem asa cum e la carciuma, biftec tartar. Se face din carne macra, foarte proaspata de vita sau vitel (am facut si din vitel de lapte), galbenus foarte proaspat si condimente.
Totul se amesteca bine si se consuma cu paine prajita si unt.
Condimentele difera de la preferinta la carciuma, mie personal imi place combinat cu putin mustar, ceapa, muraturi, patrunjel, tabasco, Worchetshire, sare si mult piper.
Si, de cand am incercat odata la Taverna Sarbului si cu putina tarie in compozitie, cognac sau whiskey e perfect.
Adevarul este ca nu e un preparat pe gustul tuturor, pe al meu e sigur, la mare cinste alaturi de carpaccio (de exemplu).
Aphex 
mistoace pozele la lumina zilii.
Pai doar nu ma bat cu tine in aparate 🙂 Nici in pricepere, io pun doara mizilicuri si le trag la chip cum pot cu sapuniera mea. Salutare!