Intr-o coaja calcaroasa

Mi-e greu sa scriu cateva cuvinte despre ou, simbol, aliment, prezent in mii si mii de feluri in o droaie de forme in mancarurile de pretutindeni, de la ciorbe pana la cozonaci, din tigaie pana in ibric, oul ne insoteste de la formare, prin gradinita, camin studentesc pana in bucataria in care in final il aruncam in farfurie copiilor si sotilor, „ia bre mic dejun, ca-i bun”. Nu stiu de ce, dar cea mai faina amintire despre o omleta o am in combinatia cu cartofi prajiti si salata de rosii, mancata dimineata in briza marii pe vremea cand Vama Veche nu devenise „trendy” cum e de cativa ani. Omleta, apa, vant, soare, nisip.

Asadar iarasi am realizat o galerie, de data asta inchinata oului. Sa purcedem.

Intai si intai, sa stiti ca oul proaspat se vede atat prin scufundarea in apa (cel care se ridica la suprafata este scos din acea parte a gainii pe care marinarii ar numi-o pupa daca ar fi la un vapor ceva mai de mult) cat si in momentul in care se sparge, cel foarte proaspat avand albusul dens, adunat in jurul galbenusului ca in poza:

Ca sa intram in partea culinara simpla a prepararii oului, cel mai simplu si des, de la student pana la bucatar profi, toata lumea face omleta, amestecata cu te miri ce, ravasita in tigaie, se face ceea ce unii numesc scrob (amesteca si nitel lapte) sau jumeri, ori chiar papara, cam asa:

Un mod insolit de a prezenta jumerile mesenilor l-am incercat odata asa: am pastrat cojile oualor si le-am umplut cu preparatul cald, apoi le-am dat la masa in suport de ou fiert, iata:

Daca o facem ca pe o placinta, ii punem la fel, ce gasim si avem prin zona in operatiunea „refolosire resturi”, ii zicem omleta. Ii putem adauga resturi de mezeluri:

branzeturi mai mult sau mai putin sarate:

se poate face si simpla:

cu legume:

cu spaghette:

cu rosii:

cu ardei copti si iaurt

cu de toate:

cu cartofi:

Desigur, preferat ramane oul ochi, ca si cel fiert, cu albus tare si galbenus moale, cateva modele avem asa:

pe rosti cu carnaciori:

pe langa tadka raita sau alte sosuri, pe okonomiyaki, cu legume si mult piper, ochiul din ou e la fel de deschis oricaror combinatii.

Sa nu uitam nici de simplul ou fiert, ii dam si lui o fotografie in galerie, desi mai des a insotit salatele si somonii sau painea prajita la micul dejun, totusi:

Si de final cateva (sa le zicem) retete cu si din oua, simplissime.

Inimioara din ou: luam un crenvusti sau un carnacior, il spintecam incomplet, il indoim si prindem cu o scobitoare in forma de inima, punem in tigaie si spargem un ou in interior. Rezultatul:

Oua in cos de paine: se gaureste o felie de paine mai groasa, se pune si se prajeste, se intoarce pe cealalta parte si in gaura, din nou, se sparge un ou. Englezii cica ii zic „Egg in the basket” sau „toad in the hole”. Sa fie la ei acolo.

Ochiuri „roamanesti” pane: de treaba asta am citit undeva, cred ca la pastorel dar parca o facea cu oua fierte, ideea e urmatoarea, se fierbe oul in apa cu otet, scos din coaja si lasat sa lunece cu grija in apa fierbinte, se face un aluat din ou, faina, lapte (sau bere), condimente, se tavaleste oul fiert in apa prin aluat si se prajeste. E ca lumea ca, fierbinte fiind, sa se acopere si cu o maioneza rece, astfel vom avea o mancare completa din oua, cu oua si pentru ouafili.

Okonomiyaki: este un fel de mancare (o sa dati peste el daca il cautati cu amicul gogule) foarte raspandit in japonia, un fast food de-al lor, simplu de facut, se amesteca niste varza tocata fin cu ghimbir, sos de soia, ceapa verde, amidon si faina, se subtiaza ca sa fie ca un aluat mai gros de clatita, se poate pune si ceva costita sau sunca taiata fin, se prajeste turta asta pe ambele fete si se acopera cu diverse (topinguri, nu?), creveti, sosuri, maioneze, fulgi de peste, chiar orice, mie personal imi place cu ou ochi deasupra, arata asa:

Oua benedict: ne trebuie o felie de paine prajita, somon afumat (sau sunca, prosciutto crudo sau alt preparat din carne bun de tot), un ou fiert in apa si sos olandez (care se face din galbenusuri, unt topit, zeama de lamaie si putina apa). Cele de mai sus se cladesc in ordinea data si rezultatul de cheama oua benedict 😀

Oua umplute imbaiate in sosul meu favorit: si anume, luam ouale fierte, le umplem cu propriul lor galbenus amestecat cu ce dorim (maioneza, ton, ficatei, blabla), le punem cu bombeul in sus intr-un vas si le acoperim cu un sos format din parti egale de maioneza, iaurt gras si smantana plus ceva mustar in plus. Cam asa arata:

Oua flamenco: Nu stiu de ce le zice asa, reteta este dintr-o carte scrisa in olanda, editata in australia si cumparata din malta denumirea le apartine.

Din reteta lipseste ceva ce nu am avut, ardei gras, asa ca puneti si din ala. In rest ne trebuie un wurst (de oricare, crenvusti, frankfurter), nitel chorizo (optional), 1 – 2 carofi fierti si taiati cubulete, o cescuta de mazare fiarta, piper cayenne, putin unt, suc de rosii, nitica smantana.

Calim in unt cartofii si crenvustiul (plus salamul picant daca e), adaugam mazarea, mult piper rosu si patrunjel, punem suc de rosii si lasam sa scada nitel, asezam compozitia in vas de cuptor, spargem deasupra ou/a, picuram nitica smantana si dam la cuptor pana e gata oul.

AM mai pregatit pentru galeria oualor si ouale umplute, preferatele musafirilor in caz de bufete reci, de indesat in ele, e iar problema de imaginatie, putem amesteca la galbenus o gramada: peste, ficat, ciuperci, branza, maioneza, sosuri picante, cate si mai cate. Voila un exemplu:

Pentru final am pastrat o combinatie care, alaturi de sparanghel, mie mi se pare ca merge excelent cu oua: andiva, cu putina branza expirata, cum zice un domn gorgonzolei sau roquefortului, ceva unt si la cuptor:

Desigur ca pe parcurs voi mai aduce in prim plan retete cu oua, momentan acestea sunt cele pe care am reusit sa le grupez, multumim ca ati trecut pe la noi, va iubesc, pa, pa.

• food
• oua