Ideea de baza este dupa papanasi cu iaurt, chiar si cantitatile sunt initial luate de la reteta de baza de pe Savori Urbane, dar difera ingredientele, va explic eu pe parcurs, oricum ochisem ideea de cand a aparut, eram sigura ca o sa o modific, deci o sa va dau si cantitati, rara avis pe la mine pe blog (ul neculinar).
Haterii o sa se intrebe ce e cu carcelul ala si frunza de vita. Mi se falfaia pe sub nas la geam si mi s-a parut ca da bine in poza, eu am si mancat-o.
Asadar cantitatile, 250ml smaantana pentru frisca, 100ml de lapte (la lichide am mai adaugat, dar cred ca e din cauza ca am alt gris decat cel din reteta de baza), o lingurita de unt, un ou, putina sare, vanilie daca vreti (eu am vrut ca aveam un vanilla bourbon misto).
Se pun la fiert laptele, smantana, untul, aromele de le vreti, se adauga grisul si se amesteca pana se face, cateva minute, repet, depinde de gris, al meu a mai cerut cam 100ml de apa, se trage de pe foc si se incorporeaza oul.
Se pun si afinele (e mai simplu asa, cand faceti galustile luati din start cu afine, decat sa puneti afinele in mijlocul aluatului, dar asa mi se pare poate numai mie).
Cat se lasa la racorit compozitia ca sa o putem modela, facem pesmet prajit cu zahar, ca la galustile cu prune. Gomboti.
Apoi galuscutele formate cu mana uda (aluatul meu a iesit foarte, foarte usor de modelat) se pun in pesmet.
Pai si cam asta e tot, ce credeati, ca pun reteta mea de icre de caiman umplute cu oua de furnica?
Desigur ca i-am gustat calduti, amu eu am fost iute sa cumpar o crema de vanilie de-a gata, ca asa mi s-a nazarit, voi puteti sa o faceti eco, bio, paleo, sau sa le puneti smantana sau pur si simplu sa ii puneti in gura si gata.
Am facut si sexyune, tineti cont ca afinele sunt crude, doar incalzite in miezul galustilor, deci hap si gata, dar eu am pozat.
Acum sa va mai arat cate ceva, am cumparat pesmet cu boia, este excelent pentru snitele, prea crocant pentru gustul meu, dar se comporta bestial, chiar m-am uitat pe cutie daca nu are ceva agenti secreti (anti afanare, mai stiu eu ce, dar nu are).
Am testat si doua beri, una de la Lidl, artianala, cealalta nepasteurizata, exceptionale ambele. Plus doua poze cu arta naiva.
Am testat si niste pixuri cu gel super ieftine, misto pentru ochii desenelor, foarte misto, am primit gladiole, nici nu stiam ca se mai fabrica si l-am pozat si pe cacaricius in actiune.
Si inainte de cateva poze de prin oras unde, ca si anii trecuti, ba e soare de te rupe, ba ploua de te indoaie, sa va zic necazul meu. Nu inteleg de ce omul normal, cel cuminte, care munceste si isi vede de treaba lui este descurajat in „lupta” cu aurolacii. Adica daca eu am fost agresata de un cioroi care spala parbrizurile, e bine sa tac si sa ma feresc, mi-a zis textual politistul ca daca ii fac ecva ala ma reclama la politie. Pai cum vine asta, in loc sa ii descurajeze ei pe cocalari ma descurajaza pe mine cu „nu avem ce sa le facem”. Pai cum sa nu ai? In primul rand ca poti sa ii descurajezi pe ei, sa nu le dai curs reclamatiilor, sa ii plimbi, decat sa ma descurajezi pe mine, de ce niciodata politia nu tine cu cetateanul? De ce trebuie eu, umil platitor de taxe sa ma plec in fata unui nenorocit, ba mai mult, sa imi fie frica de faptul ca ala, uns cu toate alifiile, ma va reclama?
Mi-am luat un deodorant din ala anti mirs de aurolac, sa vedem pe cine reclama data viitoare, nu de alta, dar pe pariu ca la data reclamatiei eu nu sunt in localitate.
Parerea mea e ca politistii ar trebui sa te invete tocmai, smecherii cum sa ii sperii pe nenorocitii astia fara sa risti reclamatii. Zici ca politia e mana in mana cu toti boschetarii, pe bune de nu ma gandesc la asta.
Deci pozele din oras.
rororo
Aphex 