Dulceata de citrice cu ceapa si ardei iute

Sau chutney, sau neam cu mostarda, sau cum va place sa ii ziceti, este foarte buna, zic, am cumparat o feliuta de cotlet sa vad daca am dreptate (maine). Pana atunci, incerc s anu termin borcanul si incerc sa o dau ca reteta, la mine a fost facuta la ochi.

Treaba a plecat de la faptul ca, de cate ori ies din localitate, trebuie sa golesc frigiderul si ce nu merita sa iau cu mine, fac cumva sa pun la borcan.

In acest caz am avut portocala, ceapa verde (am folosit si rosie pana la urma), lamaie si ardei iute. De ucis, zic.

Ei bine, peste ele (sa zic proportii aproximative, cam 1/3 lamaie, portocala, ceapa si ardeiul depinde mult de cata consistenta si iuteala a sosului vreti) am pus nitica sare (de Himalaia, daca mancam foarte putina sare si zahar in casa, imi permit o cutie din cele bune la doi ani) si zahar (candel, brun). Fireste ca puteti pune orice sare si orice zahar.

De aici incolo, ca la orice dulceata, foc mic, calm, amestecati, nu va stresati, febra musculara se face de la mouse, click sau scroll, de la asta nu.

Daca vreti sa faceti proba, ca la orice dulceata, a siropului, stiti, pe farfurie, daca se incheaga, daca deja sunteti maestru, va prindeti cand e gata.

Eu nu-s maestru, dar na, se cam vede.

Cat e de buna prostia asta? Imi ploua in stomac, am venit cu alte chefuri de la mare si le am la cuptor, diverse subproduse, asta poate astepta sa o pun pe o bucata de carne, dar am luat asa, jumatate de borcanel cu lingurita, sa vad de imi place. Olelei. Da, nu e mare inovatie, se pot fileta citricele, blabla. Noi, mai din topor.

Daca imi basea sa ii pun si un sfarc de ghimbir (ar fi mers si o adiere de radacina de hrean, dar nu e sezon), chiar ca olelei. Din asta as face la cazan. Ca sa o mananc eu!

rororo