Amintiri din copilarie

Unii au amintiri din copilarie, culinareste vorbind (desi e un blog totalmente neculinar, imi permit sa folosesc acest cuvant), deosebite: cozonaci, pita pe vatra, aburi din ceaunele de pe pirostrii, colarezi. Eu, mai de la bloc, amintiri necurate.

Dar inainte, sa va arat ce am facut dupa the ciorba. Da, o the supa, ceva nemaipomenit.

Slide1

Ce e nemaipomenit? Pai cred ca nu a costat mai nimic, spatele de pui a fost doi lei (si mai am pentru o portie), legumele erau in zona si, pentru ca a sunat telefonul, in loc sa le inabus, cum imi place, s-au cam caramelizat, ca sa zic asa. In rest, am pus doar sare si paste (aveam in plus niste reginette napoletane).

Bai, bestiala, asa ca ce am pozat am si mancat. A, da normal ca e supa cainelui, ce credeati, doar farfuria asta mi-am insusit-o, cu tot cu continut.

Slide2

Revenind, o mizerie, din punct de vedere al puristilor in domeniul alimentar, o amintire din copilarie pentru mine, ei bine, da, este parizerul pane. Prin aluat (cu bere azi, aluatul si nu numai).

Pentru ca eu nu am avut vatra, curte si prichici, doar aragaz, ulei si, pe vremuri, parizer bun. Azi, greu de gasit, dar mai sunt unele care aduc cu amintirile mele din copilarie. Nesanatoase amintiri, ce sa fac. Dar nu ma pot abtine, ca in reclama aia pedofila la biscuiti, mmmmmm.

Slide3

Si pentru ca mi-a ramas nitel aluat si efectiv nu aveam ce trece prin el, dar nimic, nimic, am taiat repede o felie de pita si am facut un soi de friganele, nu stiu cum sa le zic altfel, ca is doar lasate sa bea aluatul si prajite. Olelei, nenorocire mare. De regim, fireste.

Slide4

Insa am calcat pe bec grav, in loc sa mananc disociat, paleo si monti, am facut o nenorocire mare. Tartina din painea aia pane cu parizer pane. Au, viata mea si pacatele mele.

Voi sa nu faceti ca mine, supa cainelui e sanatoasa, dar el are analizele la zi, eu nu stiu daca am sau nu colesterol 😀 Sper ca am ceva rezonabil, pe acolo.

rororo