Din Ana in Caiafa

Adica cu ce chefuri am venit de la mare si cum s-au rezolvat ele. Dar fixul il aveam oricum pe dulceata de citrice cu ardei si ceapa, asa ca in ea am dat prima.

Slide1

De fapt sa o luam de la capat, am venit cu chef de aripi de pui. Cand m-am ciocnit in magazinul mare dinspre mare (Auchan) de tavite cu spate cu aripi la 4 lei kila, am capitulat, asa ca, vorba aia, cine poate, oase roade.

Sa va explic. Acolo s-au luat aripi. Care s-au facut ciorba si pilaf. Pilaful in care s-au pus aripile a mai fost blagoslovit cu niste fleici grase, ulei si, la final, unt. Ficatul mi-a schelalait, plutea grasimea de o palma pe pilaf.

Si iaca am ramas eu cu poftele, asa ca dupa ce am curatat si am spalat, parlit, etc, acea magnifica portie babana de spinari cu aripi, am pus sa ii fac supa cainelui si mi-am pus mintea sa imi fac cheful, am trantit in cratita batraneasca parte din legumele de prin frigider, ca se ofileau, niste radacinoase, ceapa, ardei, dovlecel, broccoli, diverse.

Deasupra, puii vietii (ma rog, resturile de pui), nitica bere si pa si pusi, la cuptor. La final am stropit cu mujdei oltenesc si am mai lasat nitel sa ia miroasele.

Slide2

Si daca tot zaceau si ele si cotletelul degeaba, am trantiot si un piure de radacinoase, cartofi, ghee si ulei de masline. Drept e ca l-am tot gustat sa vad daca ce si cum se potriveste, a iesit bestial, sincer, de fapt crema, nu piure, dar ca idee.

Si asta a fost felul de pofta numarul unu, oase de ros (ah ce mi-as face o carciuma la ieftinache, eventual cu loc separat si meniu pentru catei sau alte animale sau taratoare de companie, exclus pitzi).

Slide3

Cu niste aripi din astea luate din oala, la orice bistro (nu imi permit sa visez la altceva) as sparge piata si as face si profit 😀

Slide4

E, cum imi ramasese sos de la aripi, l-am pus in craticioara si am spart un ou peste el (sos cu legume). Pentru ca iarasi mi-au tras-o acolo, faceau ouale intr-o tona de ulei si am ramas cu chef si de asta.

Slide5

Na am venit si cu un carnatz proaspat in ghiozdan si jumatate, in bere cu el, doar cu bagheta, atata.

Slide8

Cat despre cotlet, achizitionat special pentru dulceata de citrice cu ardei, multumesc managerilor care ambaleaza portii infime, cat sa iti faci o dambla. La pret normal, nu de dumping, pentru ca am luat o feliuta.

Slide6

L-am lasat cu bicarbonat, ca mai apoi, dupa ce l-am tinut pe partea cu grasimea, sa il imprietenesc cu gratarul doar putin (l-am spalat de bicarbonat si l-am uscat, fireste). Olelei ce merge cu dulceata aia si cu ce mi-a ramas din piureul anterior.

Slide7

Mai am si jumatate de carnatz, sigur ii arat si lui cum e cu chutney de Salajean.

De final, ce cumparaciuni bune am facut. Pai in afara de aripi si spate la mai nimic, o felie de cotlet cu cativa lei, de la eforie am venit cu gati de oaie (sa am de paste) la pret mic de tot si, mai nene, niste firme din Constanta fac dobrogene ca pe vremuri, alea de le mancam noi pline de nisip, de amorul vremurilor, am luat, e 1 leu si ceva una. Si au si preambalate (asa le zicea si pe atunci), tot un leu si ceva, tot gustul de odinioara. Ori e vreun patiser cu memorie, ori un patron cu bun smt. Asa ca dimineata, ma laud cu micul dejun. Iaurtul e bun, mai ales ca si el era la 50% reducere. Dar e bun oricum.

Slide9

Concluzia e ca daca mi se facu chef de anume chestii, nu a fost musai sa le mananc plutind in untura, am asteptat pana acasa. Si am facut si pilaf, nu cu unt, untura, grasime si ulei, dar despre asta, in alt episod.

rororo

13 gânduri despre &8222;Din Ana in Caiafa&8221;

  1. La mine e boala veche, de pe vremea cand aveam aparat cu film alb negru si mi le developam singura, doar ca nu am avansat odata cu tehnica, raman la placere simpla, nu la pasiune.

  2. Eu aveam boala sa pozez pe altii (mie nu mi-a placut la poza niciodata) inca de cand erau aparatele acelea cu caseta , cand pozele ieseau imediat , din acelea cu film le pastrez si acum , dar alb negru n-am avut 🙂

  3. Polaroid. Din ala nu am avut eu, aveau neamurile din Germania 🙂 Eu am avut aparat normal (Fed2) care mergea si pe color si pe alb negru si pe diapozitiv, dar faceam alb negru ca le developam eu, na, substante, hartie mai ieftina, chestii din astea. Alb negru am o droaie, inclusiv cu cai, pe saritura, cu reglaje de la zero facute de mine prin anii 80 🙂 Erau misto, acum cu aparatele noi nu mai e provocare, raman la poze informative.

  4. Daaaaaaaaa , Polaroid … da’ distepta mai esti … 🙂 , eu nu mai tineam minte din ’93
    Felicitari ptr pozele alb negru si ptr developari ; din nou vor fi la moda aceste poze dar si cele sepia

  5. Cele sepia sunt o setare de la aparatele noi, asa si cele alb negru si ce mai vrei, alea vechi, olelei, cate mai ratam. Nu prea am reusit sa fac poze bune, cumparam si materiale ieftine, e drept, dar era misto procesul. Nu-s desteapta, pe vremea aia numai rudele bogate din Germania aveau Polaroid 😀 Asa ca tin minte.

  6. Bv , bv … tot disteapta esti …
    Asta inseamna ca si io am fost bogata vreodata ? 🙂 sau vb de perioade diferite probabil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s