La Manarola

Manarola de Constanta, da’ ce credeati, la ala de Cinque Terre nu am mai fost de ani multi si pozele pe care le-am facut sunt pe un hard crapat si pe un forum pe care nu am voie sa imi accesez propriile fotografii, ca asa e in tenis, numai lume buna pe net.

Revenind la Manarola noastra, am fost invitata la acest local, deturnand drumul pana la Pescaria lui Matei de frica podului de la Agigea.

Si a fost misto.

Slide1

Inainte de asezarea in scaunele de pe malul marii, am dat o tura scurta pe langa Cazino, m-am bagat in seama cu un acordeonist, afara era superb, marea turcoaz, drumurile rupte (iar le reabiliteaza) si imi plange inima cand vad o bijuterie arhitectonica precum cazinoul in asa mizerie, mare pacat.

Slide2

Slide3

Slide4

Slide5

Revenind la localul nostru, pacat ca nu sunt multe asa, desi este in tipul acela de containere, cum sunt mai multe localuri in port, primul impact este cu decorul, vintage dar nu kitsch, apoi cu chelnerii, impecabili (de la cunoasterea meniului pana la servire atenta dar nestresanta) si, fireste, cu meniul. Nu inteleg de ce nu pot unii sa faca asa un meniu, nu sapte mii de feluri, nu stufos si mamaliga langa tipar cu monkfish, nu, corect, simplu, cateva feluri pe sectiune, plus misto realizat ca design, chiar foarte.

Ne-am sucit si am ales paste si scoici (ni s-a povestit, recomandat, ce sa mai, eram deja mancate dar am zis sa luam ceva la comun, chelnerita auzind, ne-a adus farfurii individuale si felurile la mijloc).

Nu am ce comenta la mancare, impecabile, simple, totul avea fix ce trebuia. Simpatica ideea cu farfuriile, platourile, in general, vesela, ideea e sa nu fie doua farfurii la fel, chiar misto, unele vechi, diferite, misto.

Cum pe malul marii este vant, cum putini se gandesc, ni s-au oferit paturici si la baie era crema de maini, ceea ce se vede des in alte localuri de pe malul apei, aici e primul loc in care am intalnit.

Toaleta in ton cu localul, la obiect, preturile, nici mari, nici mici, desi am fost invitata am reusit sa trag un ochi la nota, cele doua feluri, doua beri, apa, parca si cafea (sau nu? nu mai stiu), in jur de 100 de lei, plus, minus.

Am si cateva poze, unele nu-s ale mele, ca eu am facut doar doua, alea mai misto sunt ale Carmellei.

Slide10

Slide6

Slide7

Slide8

Slide9

Pana si asta mi s-a parut simpatica.

Slide11

Per total este un local la care merita incercat cam tot ce e pe meniu, din punctul meu de vedere.

Oricum am avut noroc si de o vreme, super.

Slide13

Slide12

Apropos de localitatea din cele cinci de la Cinque Terre, Manarola (Cinque Terre este acel loc in care ai dori sa traiesti toata viata si sa nu mai misti din zona, e aproape de unde sta mama de ceva vreme, am mai fost pe acolo, scurt doar), daca pozele mele nu imi sunt accesibile, am luat una de pe net, imi cer scuze fotografului, deci poza nu e a mea, este o imagine cu Manarola seara.

Slide14

Cam atata, imi pare rau ca nu am ajuns la Pescaria lui Matei, dar sper sa nu plece de acolo, chit ca ratez sezonul la scrumbie.

rororo

Pilaf, porumb mexican, soare, catei

Le-am amestecat pentru ca pozele sunt facute ieri, in zi cu soare, nu e nimica bibilit, dar am ramas si cu chef de pilaf, ca abia am putut gusta untura aia uleioasa de care va ziceam ieri, asa ca mi-am facut ceva ce imi doream o reusita a proievctului „pilaf de spital din ce mai am pe acasa”. Bineinteles ca nu am reusit.

(ps: pozele sunt efectiv ca la troaca omului de acasa, nu am decorat, nu am gadilat, nu mai am chef).

Slide1

CUm spuneam, facand in genere portii mici, ma tine o gramada un ardei sau o capatana de broccoli, era vremea sa scap de ele, asa ca am pus din toate cate putin, plus niste fulgi de ceapa nemaipomeniti, despre care am uitat sa va zic.

Slide2

Si, ca sa imi iasa orezul ala de spital, am pus orezul neclatit, sa se „lipiciozeasca”.

Slide3

Apoi, inainte de a turna supa de gaina extrem de batrana peste, am demolat congelatorul ca sa il indes de varza murata si intr-un colt mai aveam pastele alea, plus doua conserve de ciuperci felii (nu mai tin minte ce aveam de gand cu ele, cred ca sa le duc la neamuri), ce mai, am lichidat tot in pilaful asta.

Slide4

Am acoperit totul cu zeama grasa de gaina, am pus piper o droaie si marar si baf, la cuptor cu magaoaia.

Slide5

L-am lasat sa respire nitel si mi-am trantit un polonic in farfurie. Canci, desi a inflorit (nu v-am zis ca am folosit cel mai ieftin orez de pe piata, 3 lei kila), tot nu s-a facut ciorba, iaca detalii dupa ordinul de imprastiere.

Slide7

Slide8

Slide6

Cat timp pilaful care se voia de spital si cu de toate se linistea in durerea lui, am iesit cu animalutele la plimbare prin cartier, am facut pe baby si doggy sitter vreo doua zile, sa nu o las pe aia mica singura cu Rafi. E foarte ciudat, lumea se uita urat la un om matur cu un caine negru in lesa, dar cand merge asta mica in fata cu Raf, fiind copil, nu se mai uita urat ci ciudat, mirati, mama si copilul (nu ii sunt mama dar as fi putut, ca varsta) si doi caini negri, plimbandu-se agale prin soare si, culmea, copilul are pungile lui cu care strange daca face cainele caca, wow!

In rest, frumos afara si explozie florala, am pozat cateva.

Slide13

Slide12

Slide11

Slide10

Slide9

Si de final, o mare pofta pe care nu mi-as fi facut-o daca nu aveau la Auchan porumb vrac, am dat cam un leu pe stiulete. Reteta Yandirei de porumb mexican (un soi de street food pe la ei pe acolo).

Slide14

Stiu ca am mai dat-o, e la fel, porumb fiert, uns cu maioneza, tavalit printr-o branza sarata (orice telemea, feta, blabla, ce se poate rade si aduce ca idee, nu trebuie nimica fancy smancy) si presarat totul cu iutica (am pus boia iute, ca fulgii i-am macinat prea mare).

O, da, junk de vis, l-as face street food romanesc in doi timpi, dar nu cred ca se baga lumea si nu stie ce pierde, e o bunatate. Detaliu cu muscaciune (misto porumbul ala vrac, foarte carnos si gustos).

Slide15

Si gata.

rororo