Prima oara citii de mamaliga dacica prin Poiana Brasov, pe o lista de meniu. Dupa care citii de diverse polente, prin diverse localuri, apoi de reinterpretari (care facute dupa cum ii taie pe unii capul sunt un fel de tomberoane cu pretentii puse pe farfurii). Asadar va prezint un mic dejun care, exceptand partea cu tomberonul, are in spate istoria de v-o zisei mai devreme. Plus Saint Augur, Petit Suisse si Robiola, curat dacice.
Acum lasand mistourile, chiar vreau sa va spun cum am facut mamaliga asta, pentru ca e foarte gustoasa. De ce am facut-o asa? Pentru ca am cumparat multe tarate de ovaz si nu imi trece prin minte cum sa le consum (nu le suport cu iaurtele si alte alea).
Pe scurt, am facut o mamaliga mai moale (normala, cum stiti voi sa o faceti, asa e bine), cand a fost fiert maaiul am adaugat tarate pana la o consistenta asemanatoare cu a unei mamaligi mai vartoase. Am luat de pe foc si am incorporat o cantitate oarecaer de ulei de masline.
Si de mancat am mancat rece, a doua zi, cu diverse branzeturi ratacite prin frigider.
Nu sunt maniaca regimurior, buruienilor si taratelor, dracia asta este chiar foarte gustoasa, amu nu stiu daca e gluten free sau alte free.
Ce am mai realizat, pai o minunata ciorba de fasole cu cozi afumate de porc, o frumoasa salata orientala, in poza neamestecata, nu reinterpretata, cum s-ar putea (gresit) crede, un fantastic pilaf cu carne de vita si legume (dog power), o pizza care ar fi fost mai mult decat exceptionala in cazul in care nu as fi ars-o (cu branzeturi maturate, salumi, chestii, socoteli) si am primit si pomeni de mosii de iarna. Pomenile rulz.
Si de pe drumuri si de pe langa casa, porcul, rasaritul, centrul, plus teste cu un soi de lut (cica fimo cu uscare la aer) super ieftin, nu cred ca e cea mai buna alegere, dar ma mai joc pana il termin.
rororo
Aphex 