In stil asiatic.
Da, stim toti ce s-a intamplat, nu vreau sa pun si eu umarul la ce se intampla, internautic vorbind, in mizeria asta, asa ca o sa imi continui frumusel treaba mea pe aici detasata, ca si cum nimic nu s-ar intampla. Pentru ca in 89 nu aveam facebook si am iesit mai multi, mai putin dezbinati si dezinformati de ciuma media.
Asadar daca vreti sa cititi doar chestii politice, va asteptam pe la noi cu alta ocazie, aici nu e loc.
Revenim la zeama asta. Sec.
Acum, sincera sa fiu, mereu zic ca nu mai iau legumele alea de mare congelate, ca nu au niciun Dumnezeu, dar cand le scot la 7 lei, nu stiu de ce imi tot da ghes inima sa sper ca sunt mai bune. Si nu-s, dar in supa asta merg, mai ales ca am plusat si cu un file de peste plat.
Asadar am calit in ulei de arahide niste morcov, ceapa, usturoi, am pregatit in asteptare toate resturile de asiatisme pentru wok (cum ar veni e un soi de curatenie la astea), dupa ce s-au calit putin primele chestii si cu condimente, am adaugat fasii de varza chinezeasca, dupa nitica vreme am pus si lapte de cocos, am adaugat ce am mai avut eu chef (niste sos soia, ulei de susan), scarafacii congelati si fileul de peste, taitei de orez, am pus capacul si dupa primele doua clocote am stins (si asa sunt cauciuce michimausele alea mici, daca le fierbeti nu mai ramane chiar nimic din ele).
Primeel poze sunt asa, de prezentare, in realitate mi-am umplut un bol cu de toate, fara vreun „plating”, doar cu foame.
Ce am mai comis, o minunata ciorba de subproduse, codite de porc afumate, garf proaspat, tot de porc, o bucata de inima, zarzavat, cartof si varza, totul acrit cu zeama de muraciuni.
Intre oasele garf am gasit o bucatica mica de scaricica pe caer mi-am ars-o inabusit (da, am uitat-o pe foc dupa ce s-a dus zeama de vin). Asa, am mai facut o poza la niste carnati cu cartofi pt ca i-a placut gluma aia cu n-am malai si cam atata de potol.
De prin urbe, aglomeratie, cerul nepasator, un 100.00 la Mol, pe urmele porcului pictat (am ratat multe reprezentari ale artistului necunoscut – de mine – si probabil neinteles, sunt peste tot; un 69 urban, solutia impotriva caderii ghetii este sa nu mai parcati in parcare, l-am gasit pe Luca, am poazt involuntar un autoportret intr-o vitrina cu ddracii misto si am reusit sa imortalizez Beagle-ul din pasajul universitatii.
Apropos de politice, cam asa ar trebui sa aiba muia toti mamelucii aia care au iscat revolta, cand dau ochii cu oamenii de duzina de pe plantatii.
Vorba lui Billy Cristal: do you want a fresh one?
rororo
Aphex 