Supa-crema de legume coapte

Daca va duceau ieri picioarele prin centru si opreati la Ludic pentru o cafea, un cocktail sau un joc, puteati gusta o chestie pe care noi o facem de ceva vreme. De ce o reiau? Ca nu am mai facut-o de mult, pentru ca e vara si merge si rece si pentru ca e buna.

Supa-crema de legume coapte.

Procedura o stiti deja, deci pe scurt, se pun in tava legumele alese, adica astea:

Se ung cu ulei amestecat cu usturoi si oregano si se dau la cuptor.
Separat am fiert si cativa cartofi si extratelina, apoi am pasat totul, am mai condimentat cu iutzica, sare, piper si gata.

Ca sa vedeti ce bulangiu e aparatul meu, a doua farfurie are fix culoarea primeia si el o vede asa, de fapt asta e apropiata de culoarea reala.

E, dar sa va zic de viata mea frumoasa ca o placinta. Din asta:

Mai stiti cantecul:

„Dar de cand, m-a ars napasta, fie ploaie fie vant …
Si mi-am luat si eu nevasta, ploua-ntruna pe pamant.”

Da, cu asta m-a intampinat acasa buna mea prietena, careia ii spun in gluma „nevasta” pentru ca e amuzant sa strig „honey, I’m home, what’s for dinner?”. Si sa primesc „a good piece of pie”.

Amu fara gluma, a facut draga de ea o placinta bunaa, cu praz si branzeturi (danish white, telemea, ce mai aveam in batatura) o nebunie, ce reteta sa va dau, ca deja stiti sa faceti din astea fluierand, doar ma laud si eu.

Si ca sa schimbam iar dezordinea ideilor, spectaculos, mi-a inflorit rosia in canicula din fereastra, a facut multe flori. Si mari.

Poza e de acum doua zile cand dupa o canicula turbata au anuntat astia furtuni si nu a fost decat o zapusala crancena, cu un cer absolut instabil, cu niste lumini stranii si o presiune care ne-a pus pe toti in popou. Lumina era, va jur, ireala.

Cam atata am de soparlit pe ziua de azi, cred, sa vedem daca ma hotarasc sa plasez retrospectiva lunii august. In rest, e de bine, revizia masinii e abia luna viitoare, deci exista o posibilitate sa plec o zi-doua la mare. Sau la munte. Sau nu.

rororo

Crunchy Nacho Crescent Dogs

Asa se chema reteta pe site-ul pe care am gasit-o, anume Taste for adventure. Si, cum pe asta l-am gasit pe foodgawker, va recomand sa bagati un ochi la link, are poze frumoase coz si descrierea in imagini mai amanuntita.

Junk? Junk ostenii mei.

Amu daca vreti sa ii faceti sanatosi, nu va tine nimeni, puteti face foietajul in casa, cumpara nachos bio (are la Mega, pe cuvant), in loc de crenvusti, daca nu va inhamati sa faceti crenvusti de casa (ca stiu eu pe cineva 🙂 ) puteti pune lejereanu niste carnaciori fara e-uri. La mine bio (bio asta, e un fel de caterinca, stim cu totii ca nu mai e nimica bio-bio, dar ma refer la produse normale, fara adaosuri de prostii, fara grasimi hidrogenate, fara ma-sa, fara ta-su) in toata joaca asta a fost numai cascavalul si sosul, ma rog, partial.

Deci se pun crenvustii si cascavalul pe foietaj, se imbraca bine in aluat, se ung cu lapte si se dau prin fulgii zdrobiti de nachos.

Care se dau ele asa, frumos, la cuptor.

Si se coc. Se coc. Se coc … inca nu ma pot obisnui cu cuptorul electric, cel mult il felicit ca e o buna masa calda, dar atata, nici nu se compara ca performante cu cel pe gaze, cu niciunul pe gaze (am scris niciunul legat, fuck).

Se servesc cu ce sos vreti voi. Eu am folosit un sos barbecue home made. Ma rog, job made, ca mereu le incurc.

Amu ce as schimba, ca sunt mortale junk-urile astea (desi some kind of messy – nu m-am englezit eu, dar asa s-au exprimat degustatorii). Aluatul de foietaj proaspat de la Billa, care e nemaipomenit la altele, nu prea pushca aici. Daca mai fac, ii dau cu Bella, ne trebuie some kind of fluffyness.

Cu aluatul proaspat, culmea, sunt mai bune reci, mult mai bune. Si crocante de nu se poate, pe cuvant. Si arata si bine, chit ca pozele mele sunt facute cam „pe genunchi” va dati voi seama.

Dar merg de minune la un party, fara mofturosi obsedati de hranire sanatoasa, daca aveti musai si din acestia, sa le spuneti ca matusa de 92 de ani mananca in fiecare zi crenvusti, ca nu prea are dinti de altceva si cea care a murit la 104 ani tot crenvusti nesanatosi baga la greu.

Glumesc in sensul ca nu trebuie nimeni convins sa iasa din dieta personala, doamne fereste, dar asa, ca sa nu trageti cu arcul in reteta asta simpla care chiar e simpatica si crunchy, crunchy indeed, fi-mi-ar romgleza de ras, dar daca am inceput asa, asa si termin. In sensul in care o sa va salut cu un rororo englezit:

rawrawraw