Frittata maica, vorba cuiva.
Da, stiu ca nu e mare inginerie, dar eram cu chef de poze si, cum s-ar zice pe la noi prin Salajean, it’s a perfect idea for a breakfast or brunch, isn’t?
Asadar punem in ulei sau unt feliile de dovlecei si le rumenim lejereanu pe o parte, apoi le dam cu zgaidaracii in sus. Ardeiul taiat cubulete il presaram pe acolo, separat batem puale cu marar si branza mai sarata (eu am terminat ce mai aveam din aia de oaie si capra, framantat la borcan). Punem si amestecul peste dovlecei si lasam la foc mic, cu capac. Cand s-au inchegat nitel ouale, radem niste cascaval moale pe deasupra (branza Ineu, in acest caz), repunem capacul si lasam la foc mic.
Tararaaaam.
Am pus niste prosciutto alaturi, nu numai pentru ca aveam ci si pentru ca asociez omleta cu dovlecei cu drama maica-mii inconjurata de macaronari calici care daca au supraproductie de dovlecei (si in vara asta au), ghiciti ce mananca in fiecare zi. Da, frittata de zucchine maica.
Apropos, daca bateti ouale cu interes, chiar dupa ce se lasa cand a fost stins focul, omleta tot nitelus fluffy ramane.
Nu a fost cu cartofi, dar oua si branza a avut.
Ia sa vedem ce poze faine mai am. Pentru fete cucuiete, am primit niste vedete.
Si am mai gatit (cu ghilimelele de rigoare) intr-o seara, tot cu branza si oua, dar …
Ei da, paste, cu branza grasa, mult piper, nitel oregano, unt si oua, tot potol confortabil, zic eu.
Si, ca sa trecem nitel si prin capitolul cumparaturi, ceva naspa (a mai fost si un luncheon meat horror dar nu l-am pozat, l-am dat la pisici, s-a spulberat mitul cu pisicile care nu manca ce e nasol).
De cand am desfacut conserva mi s-a parut ca arata naspa. Arata naspa. La gust e tolerabila dar … mai bine lasa. Asa ca a ajuns la madam Casi care a rororo tot.
rororo
Aphex 