Pana mai pun ordine in poz(n)e, o intermediara, ca sa vada zuza suparici ca am si gatit si sa ii arat mirei cam cat e fata ei (desi in poza nu se vede dimensiunea).
Prima oara va zic asa: am vrut ciorba de miel, fie si tardiv. Cucu miel, nu am gasit nici la Real, nici la bulgar, nici … nici. Asa ca din bors de miel cu buruieni am deviat in supa de buruieni, cum ii zice mah, detox don aia.
Mare reteta nu e, dar va spun ce contine: ceapa verde, morcov, leurda, stevie, loboda, orez, ardei iute. Si in plus sa ma laud cu castronelul, nu?
Si cu iaurt.
Si am avut comanda ferma de sarmale, zis si facut printre somnuri de recuperare. Amu’ am cam ramas la o reteta, banala, carne, ceapa, orez, framantat cu ulei. Dar am schimbat condimentele, am pus pasta de ardei dulce si de ardei iute. Si bine am facut. In rest, nada. Zic unii ca au fost bune, ca s-au cam topit (pe pachetul de frunze scria ca sunt 40, mie mi-au iesit 50, daca am numarat bine).
Dupa gospodareli, ca fluiera musonul in frigider, recuperam, tararaaaaaaa …
Cum ziceam, datorita intrevederii om-caine, am niste vanatai noi, m-a ranjit, certat, rororit, sarit, ca mi-a tras o bucata de am piciorul ca o conserva de vinete.
In rest, din scurt, amu nu va mai arat marea, e tot aia de ati tot vazut-o, am pozat o chestie tare draga noua: Techirghiolul (la margine, ca e vis-a-vis de casa).
Apa calda, sarata, limpede, de o baie. Pe care nu am facut-o.
Bine, in capatul asta pe care il stiu din copilarie, sunt acum niste santiere, mai scapa aia cate un butoi, dar e mai curata decat ma asteptam.
In rest, plimbare lejera si putine poze, minaretul din spatele casei, un pom rupt cu flori si leagan din cauciucuri spre malul marii.
Si acum din fauna locala (care, ca toata fauna Romaniei, nu ma refer la bipede, e compusa din o droaie de maidanezi, canide sau felide => proiectul ala cu eutanasierea e o frectie la picior de plastic, cum am mai vorbit).
Puiuti de Ghiol.
Un Garfield pentru cofi.
Dar cei mai tari, care ne-au alergat latrand, niste corcituri de dimensiunea unui mini-chihuahua, super misto cateii, i-as fi luat pe toti.
Mama cu doi pui.
Sunt sigura ca nu va dati seama de dimensiune, incapeau intr-o ceasca de cafea, asa de simpatici si jucausi, aciuati pe langa o vila de la malul marii.
Pai si cam asta, pana mai bibilesc la poze. Am luat cateaua si am venit acasa, deja la prima benzinarie de la intrarea in autostrada vietii (mama ce accident urat am vazut) incep sa ne stie oamenii aia, o tipa de la bar cica: sa vedeti cum se uita cateaua dupa dvs. Asa ca va dorim, momentan …
Aphex 
frumosi sunt micutii, ahhh ce as mai bate eu la oamenii care nu au suflet, ca mama lor nu s-a nascut pe campiile patriei sau prin munti, e clar abandonata de cineva!! Garfieldul este un motan in misiune dupa moaca lui! cred ca pune de niste Garfielzi mici sau se ducea la vanatoare.
Maaaamaaa ce dor i-a fost de tine, dupa jelania din priviri. Mi-au placut cateii aia mici, dar vorba lui Cofi, unii stapani ar trebui nitel scalpati ca abandoneaza asa animalele. Garfield e haios prin dezinteresul pentru poze. Ce castron smecher ti-ai tras! Rororo si wekend placut!
mi-a mai venit inima la loc!
puiutii aia, perfecti, am pe cineva care ma bate la cap ca vrea bichon, nu inteleg de ce nu ia unul din aia, is mai mici si mai misto si gratis. ma rog, nu ma bag.
elena si mira, dor, de dor, poate imi pozez si vanataile cu care m-a procopsit 🙂
si, draga stelu, sa iti iei gandul ca potaia va fi abandonata, cu toate insistentele posibile. maxim lasata pe o perioada, pe te miri unde, atata. e catzaua mea. punt 🙂
nici nu ma gandeam c-o abandonezi, doar mi-era foarte dor de moaca ei! sigur ca e catzaua ta, dar si-a mea, macar putin putin
E o scumpa sa stii. Acum e la regim ca nu prea imi dau seama cu ce i-au dereglat dieta. O tiu pe iaurturi, orez, boabe speciale, ca nu e in regula ceva. Daca vrei o pulpa din ea zi, ca iti dau 😀