Ia cu Kumquat

Am agatat niste fructe, bio, 85% sau asa ceva reducere, ce mai, vreun leu am dat pe ele. Bai, acreee, lamaile par miere pe langa fructele astea, asa ca le-am fiert in ceva apa cu zahar pana s-a legat ca un sirop pe feliute (si samburii i-am pus in ghivece, sa vedem ce se intampla, ca daca-s bio ar trebui sa iasa).

Si sa vedeti ce am facut cu ele, cu fructele. Pai mai intai un chec cu portocale (ma rog, Kumquat).

Albusurile batute spuma cu o lingura de zahar pudra, am batut separat galbenusuri (am mers pe 5, cinci din toate), ulei, patru linguri de zahar (in total cinci). Am amestecat cu cinci linguri de faina, un iaurt, o lingura mare de unt, o lingurita praf de copt, am combinat totul cu albusurile, am impartit compozitia oarecum in doua, o parte am amestecat-o cu niste (da, niste) cacao.

Am incercat sa pun in tava dupa modelul checului zebra, doar ca nu am avut rabdare. Am pus si fructele din sirop pe acolo si am dat la cuptor.

Foarte misto checul.

O parte din fructe (asa, cu sirop) le-am pus sa aromez/acresc/indulcesc ceaiul.

Si ce a ramas din fructele cu sirop le-am pus intr-un orez misto de tot, de inspiratie, nu stiu, am vazut eu la televizor ceva cu insule, creol, habar nu am, dar era cu porc.

Am avut niste bucati de ceafa marinata cu ierburi si usturoi, le-am inabusit cu nitel vin, putina ceapa, morcov, un dovlecel, ceva condimente arabesti, am adaugat si orez basmati, apoi apa si apa de cocos (aveam o conserva in plus), era sa uit, candva am pus si cateva bucati de kumquat din sirop.

Cand orezul a fost fiert am pus si o lingura de unt si ceva patrunjel si aleluia. Foarte buna combinatia.

Si, surpriza bucatarului, maine e zi de ciorba, am luat de la macelar garf.

Din care mi-am facut parte, ca cine imparte …

In rest, cum stiti, a venit toamna.

Nu e risotto

La fel, pe repede inainte am facut un orez, are unt, arborio, vin, parmezan si supa, dar nu e risotto.

Bine, cum in majoritatea cazurilor adorm cu ochii deschisi si pe asta l-am rasfiert, dar nu ma deranjeaza niciodata orezul prea fiert ca nu-s masterchef, chef sau chef de chef. Va zic cum l-am facut, ca mie mi-a placut.

Am calit in unt nitica ceapa si orezul, am pus si o felie de salam (la mama in zona din Italia in care a locuit se mai purta chestia asta, cu nitel salam, o urma de prosciutto, doar pentru o idee de gust de carne afumata).

Am stins cu vinul din imagine si am lasat la foc mare pana s-a absorbit/evaporat.

Orezul, arborio de fel, l-am cantarit cu polonicul, doua polonice de orez. Peste el am adaugat patru polonice de supa de legume (cu de toate) si niste apa.

Nu am stat c ala risotto sa il gadil pana absoarbe, am pus capacul si l-am lasat in legea lui. La final am adaugat parmezan ras. Cum ziceam, l-am cam rasfiert, dar cui ii pasa. Unt nu am mai pus la final ca am scapat cam mult de la inceput.

Si gata.

De final o colectie cu diverse: varza calita (sarmalele si chiftelele cumparate de-a gata), cartofi cu de toate (loaded le zice acum), un nou catel, Bella care o va lua pe urmele lui Ricky Martin Bruno Blof, daca il mai tineti minte, plus ultimul meu bufnitoi pictat ajuns in Canada. Poza cu bufnitul e proasta ca am taiat-o eu cam abrupt, dar am zis sa nu o uit.

Aleluia, nu imi vine sa cred ca am reusit sa postez.

Pilaf cu carne de miel

Tot din seria, sunt zgarcit deci reciclez, azi am facut o minune de pilaf cu carne si sos de miel ramase de la sfintele sarbatori pascale (si pastrate cu sfintenie la congelator).

Adevarul e ca de Paste vin multe gramada, nu doar ca e mancare grea, dar ti se taie la un moment dat si o dai pe buruieni. Si eu daca arunc mancare, mor de inima. Plus ca am avut niste fripturi atat de gustoase ca ar fi fost pacat. E, cam atat cu scuzele, sa va zic cum e cu pilaful (ca am facut un cratitoi sa tina o saptamana ca o sa am treaba multa).

Am incalzit tot sosul cu bucatile de carne de prin el. Am inabusit ceapa, morcov si ardei gras. Am adaugat orez, rosii (fara coaja) tocate si un dovlecel mic, am calit totul impreuna, am stins cu vin alb si am lasat pana s-a evaporat.

Am pus si carnea cu tot sosul cel bun, am adaugat apa (aproximativ 3/1 cu orezul), condimente, sare, piper, dupa placul fiecaruia.

L-am lasat la foc mic aproximativ 20 de minute. Asta e varianta pe care am gustat-o si care va tine de foame peste saptamana.

Personal mi-am pus o portie cu cateva rosii pe deasupra si am dat la cuptor sa scada, apoi am combinat cu iaurt si castraveti murati.

Delicios.

Inca o poza ca a iesit soarele.

Mai aproape … gata.

Am mai facut ceva misto, combinatie misto, dar nu stiu de ce mi-a iesit palid guacamolele ca fructul era verde bine de tot. Asa ca poza cu combinatia finala nu e prea frumusica dar nu pot sa nu v-o arat. Si iaca, totusi a fost verde.

A, combinatia a fost de mozzarella cu guacamole (banal, avocado, rosii, suc de lamaie, usturoi, ceapa, sare si piper). Si nitel uleiut bun. Mi-a placut, iertati poza.

Si pentru ca maine voi face ciorba, tot pe o saptamana, am degresat nitel carnea inainte sa o fierb. Si, cum ziceam, zgarcita cum sunt, nu am vrut sa arunc grasimea, am facut circa 20 de grame de jumarici mici mici. Si le-am mancat cu o prietena, sa nu ni se aplece de la asa multa mancare.

Tot poze fara mare impact emotional, doar pentru ca a fost soare. CP cu carnat. Soul food.

Capsunile din gradina, mare esec, acum sa vedem cum vor fi rosiile. Primele doua au aparut. Si cam asta.

Dovlecei neumpluti

Aveam chef de ceva usurel, dovlecei umpluti dar de post, fara carne, asa. Dar aveam si lene abisala. Si am comis cele ce urmeaza, cu mentiunea ca daca iei din toate odata, in cavitatea bucala se formeaza fix dovlecelul umplut. Dar el nu e umplut, e neumplut.

O sa vedeti in urmatoarele poze mult efrunze de vita de vie, le folosesc pe post de hartie de copt ca am asa de multe ca imi intra in casa, ocazie cu care am o idee de milioane (am testat cu niste cartofi cu kaizer), cipsuri de frunze de vita de vie. Va zic din start ca alea de kale sunt nimic, de o mie de ori mai bune astea de vita de vie.

Asa, dar sa revenim la nereteta de azi.

Am pus la cuptor dovlecei taiati, i-am presarat cu un amestec de condimente (aici e dupa cheful fiecaruia), am pus si niste rosii pe ei, marar si ulei de masline.

Le-am pus si putina apa si am dat la cuptor. Orezul l-am calit cu putina ceapa apoi am acoperit cu apa (cam 1/3). Am pus si unt. Daca o ardeti vegan, nu puneti, oricum am pus foarte putin.

Pai gata reteta 😀 Cand sunt toate gata le puneti impreuna, orez, dovlecei, sosul din tava si nist eiaurt si aia e, dovlecei neumpluti.

Am luat-o mai light ca ieri facusem un burger (iar), drept ca doar vita si in loc de maioneze un amestec de iaurt si mustar, dar totusi.

Acum sa va spun cum am ajuns la ideea de cipsuri de frunze de vita de vie. Am facut niste cartofi, mai intai fierti putin, apoi trasi la tigaie cu nitel bacon (aveam in plus si din ala) si apoi dati la cuptor cu nitel cascaval pe deasupra. Firest, pe frunze de vita de vie, tot o sa fac ghidusia asta, nu doar de gust, dar ma napadeste si mi-e mila sa le arunc.

Ei bine, cand s-au gratinat, s-a topit cascavalul ala peste kaizer si frunzele au devenit crocante. Dementa. nu stii ce mananci, sunt delicioase, o sa incerc sa fac efectiv niste cipsuri din frunze, sa vedem ce iese.

Acum poze din gradina, dupa ploaie si gata.