Relache

Pana mai pun ordine in poz(n)e, o intermediara, ca sa vada zuza suparici ca am si gatit si sa ii arat mirei cam cat e fata ei (desi in poza nu se vede dimensiunea).

Prima oara va zic asa: am vrut ciorba de miel, fie si tardiv. Cucu miel, nu am gasit nici la Real, nici la bulgar, nici … nici. Asa ca din bors de miel cu buruieni am deviat in supa de buruieni, cum ii zice mah, detox don aia.

Mare reteta nu e, dar va spun ce contine: ceapa verde, morcov, leurda, stevie, loboda, orez, ardei iute. Si in plus sa ma laud cu castronelul, nu?

Si cu iaurt.

Si am avut comanda ferma de sarmale, zis si facut printre somnuri de recuperare. Amu’ am cam ramas la o reteta, banala, carne, ceapa, orez, framantat cu ulei. Dar am schimbat condimentele, am pus pasta de ardei dulce si de ardei iute. Si bine am facut. In rest, nada. Zic unii ca au fost bune, ca s-au cam topit (pe pachetul de frunze scria ca sunt 40, mie mi-au iesit 50, daca am numarat bine).

Dupa gospodareli, ca fluiera musonul in frigider, recuperam, tararaaaaaaa …

Cum ziceam, datorita intrevederii om-caine, am niste vanatai noi, m-a ranjit, certat, rororit, sarit, ca mi-a tras o bucata de am piciorul ca o conserva de vinete.

In rest, din scurt, amu nu va mai arat marea, e tot aia de ati tot vazut-o, am pozat o chestie tare draga noua: Techirghiolul (la margine, ca e vis-a-vis de casa).

Apa calda, sarata, limpede, de o baie. Pe care nu am facut-o.

Bine, in capatul asta pe care il stiu din copilarie, sunt acum niste santiere, mai scapa aia cate un butoi, dar e mai curata decat ma asteptam.

In rest, plimbare lejera si putine poze, minaretul din spatele casei, un pom rupt cu flori si leagan din cauciucuri spre malul marii.

Si acum din fauna locala (care, ca toata fauna Romaniei, nu ma refer la bipede, e compusa din o droaie de maidanezi, canide sau felide => proiectul ala cu eutanasierea e o frectie la picior de plastic, cum am mai vorbit).

Puiuti de Ghiol.

Un Garfield pentru cofi.

Dar cei mai tari, care ne-au alergat latrand, niste corcituri de dimensiunea unui mini-chihuahua, super misto cateii, i-as fi luat pe toti.

Mama cu doi pui.

Sunt sigura ca nu va dati seama de dimensiune, incapeau intr-o ceasca de cafea, asa de simpatici si jucausi, aciuati pe langa o vila de la malul marii.

Pai si cam asta, pana mai bibilesc la poze. Am luat cateaua si am venit acasa, deja la prima benzinarie de la intrarea in autostrada vietii (mama ce accident urat am vazut) incep sa ne stie oamenii aia, o tipa de la bar cica: sa vedeti cum se uita cateaua dupa dvs. Asa ca va dorim, momentan …

Mancare de cartofi cu afumatura si niste oua umplute

Ei da, o sa ziceti, mare inginerie. Nici nu e, dar e soare, frumos si am zis sa fac niste poze, sa nu ma mai certe zuza zazuza.

Dar mai intai sa va zic ce am capturat din piata: leurda, stevie, praz, leustean, lobodamai aveau si untisor si urzici la greu, alea sa le curete altii.

Am intrat si la bulgaroaica pentru oase garf, pentru ciorba. Mie mi se parura chele de carne, aiurea, erau pline. Cat despre mancare, banala de tot: am calit in niste slaninuta ceva ceapa, am pus si afumatura, coaste mai exact, apoi deasupra cartofi si apa.

Cand au fiert si cartofii am pus pasta de tomate, fulgi de ardei iute si foi de dafi proaspat jumulite de Rica din pomul pe care greu l-am prins, sa o sparg in cioc.

Am pus sa fiarba cu capacul pus si basta. Mare reteta nu e, dar de buna, e.

Am facut si oua umplute cu: galbenus, maioneza, pateu de casa (cica, dar bun, din ala din terina, in gelatina, poezie populara de Fosile Alecsandri). In sos cu maioneza, mustar si iaurt.

Sunt banale, nu sunt retete, dar mi-e frica de zazuza 😀

rororo