Alt ghiveci, mai de primavara – vara

Hai ca am facut categorie de ghivece, ca deja am colectie. Poate fac si de kukta, ca pe fondul caniculei, la ce se face treaba? La kukta.

Dupa un periplu canicular prin minunatul sector al lui Piedone, am ajuns acasa cu minuni de la spartul targului, trufandale din piata, la pret de nimic (stiti si voi cum se cumpara duminica dupa amiaza). O fasole superba si niste dovlecei misto.

Cum al batrn achizitionase cam in acelasi regim cartofi noi, am mai adunat ce mai aveam prin batatura si congelator. Asadar sa rezum ingredientele: ceapa verde, ciuperci (ghebe, hribi, galbiori, sampinioane), ardei gras, dovlecei, broccoli, fasole lata, morcovi, cartofi noi.

Am pozat una bucata morcov cu putza, am gasit si o singura frunza de loboda, ratacita prin congelator, pus. Cum era aia mai, procidiment, asa: am procidimentat de am fiert la kukta tot, exceptand dovleceii si broccoli. Dupa care am amestecat tot si am adaugat sare, piper, ulei de masline, boabe de piper, o frunza de dafin si nitica pasta de tomate.

Totul, pus in cratita ed fonta, a fost dat la foc mare la cuptor, sa scada. Si asta se cheama un adevarat ghiveci, adica simplu. Am fript si niste carnati pe langa si ce nu am pozat a fost un sandwich cu mezeluri la gratar (intocmit in inceputul zilei) si o fasole din aia misto cu usturoi, otet si ulei, pe care, vorba aia, l-am baut. Ghiveciul am apucat sa il pozez.

Chestiune: florile din poza sunt rontaite de Rica inainte sa ia drumul pribegiei, aduse in masina din Grecia de unde am gasit cainele. Ce chestie. Si intr-o zi va povestesc si viata de dimineata din Ozana, ca e interesanta, dar poate reusesc sa fac si poze (din alea ascunse, din mana) sa vedeti in ce conditii locuiesc unii, cum arata magazinele, tipele de dimineata, ma rog, viata de cartier, dar pana ma hotarasc sa fac colectia, ca nu cred ca ma lasa amaratii aia de homeless din Oltcit sa ii pozez daca ma vad, va urez un scurt, dar pronuntat: rororo.

Relache

Pana mai pun ordine in poz(n)e, o intermediara, ca sa vada zuza suparici ca am si gatit si sa ii arat mirei cam cat e fata ei (desi in poza nu se vede dimensiunea).

Prima oara va zic asa: am vrut ciorba de miel, fie si tardiv. Cucu miel, nu am gasit nici la Real, nici la bulgar, nici … nici. Asa ca din bors de miel cu buruieni am deviat in supa de buruieni, cum ii zice mah, detox don aia.

Mare reteta nu e, dar va spun ce contine: ceapa verde, morcov, leurda, stevie, loboda, orez, ardei iute. Si in plus sa ma laud cu castronelul, nu?

Si cu iaurt.

Si am avut comanda ferma de sarmale, zis si facut printre somnuri de recuperare. Amu’ am cam ramas la o reteta, banala, carne, ceapa, orez, framantat cu ulei. Dar am schimbat condimentele, am pus pasta de ardei dulce si de ardei iute. Si bine am facut. In rest, nada. Zic unii ca au fost bune, ca s-au cam topit (pe pachetul de frunze scria ca sunt 40, mie mi-au iesit 50, daca am numarat bine).

Dupa gospodareli, ca fluiera musonul in frigider, recuperam, tararaaaaaaa …

Cum ziceam, datorita intrevederii om-caine, am niste vanatai noi, m-a ranjit, certat, rororit, sarit, ca mi-a tras o bucata de am piciorul ca o conserva de vinete.

In rest, din scurt, amu nu va mai arat marea, e tot aia de ati tot vazut-o, am pozat o chestie tare draga noua: Techirghiolul (la margine, ca e vis-a-vis de casa).

Apa calda, sarata, limpede, de o baie. Pe care nu am facut-o.

Bine, in capatul asta pe care il stiu din copilarie, sunt acum niste santiere, mai scapa aia cate un butoi, dar e mai curata decat ma asteptam.

In rest, plimbare lejera si putine poze, minaretul din spatele casei, un pom rupt cu flori si leagan din cauciucuri spre malul marii.

Si acum din fauna locala (care, ca toata fauna Romaniei, nu ma refer la bipede, e compusa din o droaie de maidanezi, canide sau felide => proiectul ala cu eutanasierea e o frectie la picior de plastic, cum am mai vorbit).

Puiuti de Ghiol.

Un Garfield pentru cofi.

Dar cei mai tari, care ne-au alergat latrand, niste corcituri de dimensiunea unui mini-chihuahua, super misto cateii, i-as fi luat pe toti.

Mama cu doi pui.

Sunt sigura ca nu va dati seama de dimensiune, incapeau intr-o ceasca de cafea, asa de simpatici si jucausi, aciuati pe langa o vila de la malul marii.

Pai si cam asta, pana mai bibilesc la poze. Am luat cateaua si am venit acasa, deja la prima benzinarie de la intrarea in autostrada vietii (mama ce accident urat am vazut) incep sa ne stie oamenii aia, o tipa de la bar cica: sa vedeti cum se uita cateaua dupa dvs. Asa ca va dorim, momentan …