Mi-a placut mult ideea de a da numele asta retetei care de fapt nici nu e mare reteta, practic sunt niste coaste fierte in bere de ghimbir australiana.
Si stati cuminti ca v-am pozat si ce a mai rasarit prin gradina si alte tampenii pe care le pozez, dupa cum stiti, anarhic, de dragul de a le trece la jurnal.
Am cumparat o caserola cu minunate oase garf pentru ciorba (si daca respectati cu sfintenie ora de deschidere a magazinului, va duceti direct la raft si luati la pipait fiecare caserola sau punga cu oase, puteti lua la pret mititel ceva bun; nu mereu, dar exista posibilitatea).
Printre minunatele oase cu zgarciulete pentru zeama am descoperit cateva coaste. Putine, de o pofta.
Pe care (nu, nu le-am baut), le-am rumenit in putin ulei, doar cu sare, piper si nitel usturoi.
Fata, verso.
Dupa care am inceput sa ii dau sa bea bere. De la aceasta bere de ghimbir ii vine denumirea anti-retetei.
Desi pentru mine nu e baubila, chestie de gusturi, fireste, pentru coaste (aripioare sau alte subproduse preferate de voi), da un gust demential. Pe cuvant ca daca ar gusta cineva ce aroma fructata, usor caramelizata pe final, iz citric si, poti sa juri ca are si iz de vreun gratar, ar crede ca cine stie ce sos mega fantastic a preparat bucatarul.
Ei bine, nu am facu decat sa pun berea asta si capacul, sa le sucesc din cand in cand si cand a fost evident ca s-au gatit, sa las sa scada sosul pana se caramelizeaza pe tigaie.
De aia i-am zis anti-reteta, ca nu e mar ebranza. Dar e foarte misto. Am vazut in magazine, o sticluta din asta e in jur de 6 lei, mai ieftin decat orice sos cauciucat de-a gata ati putea gasi. Face (inca nu ma plateste nimeni, va zic eu cand o sa fie reclama, chiar imi place cum a iesit treaba asta).
Am pus alaturi un sos bbq de la Hellman’s parca, am crezut ca voi avea nevoie. Nu am avut.
Sexyune.
Si acum sa va arat si restul pozelor care s-au adunat.
Ciorba de la care am deturnal oasele (cu droaie de radacinoase, ardei, cartofi si dovlecel – sa stiti ca nu iau la preturile pietei aproape nimic, reduceri sau/si cutia milei), cartofi prajiti si omleta cu Roquefort DOP (ei, daaa, 50% reducere), am facut si o oala cu 30 de sarmale si bucatele de carne de lucru pe acolo, poza finala nu mi-am dat seama ca nu am, pastele sunt cu sosul de ceapa si vin ramas de la o reteta anterioara, ce a ramas in plus am congelat, degresat si mmm, paste, plus un minunat sandwich cu prosciutto (adevaraciune, eco-bio, achizitia aia fenomenala cu 80% reducere) si halloumi la gratar.
click pe o poza pentru slide show
Dar cea mai mare pofta am avut-o ieri, bai o pofta nebuna de o „ceausista”. Cine rade si stramba, a fost un om nefericit, asteptam mereu sa faca cineva din astea la petreceri.
Ciuperci din conserva cu maioneza si usturoi. Un regal al vremurilor de trista amintire si vesnica fericire pentru vorbitorii limbii de lemn.
Am pus si putina ceapa verde si smantana.
De final poze de prin gradina, inclusiv cu cea mai frumoasa floare, laleaua neagra, care de trei zile se mureaza la fiecare iesire. Sper sa imi creasca mari rosiile cu atata ploaie.
Tot asa, dati pe o poza ca sa le vedeti pe toate mai mari.
Cam atat momentan, stiti cum e, decat mult si fara rost, mai bine putin si prost.
rororo
Aphex 