… cultura.
Inainte vreme, lumea nu se rupea in figuri culinare. Facea mama salata de boeuf, placinta, gogosi, piftii, ma rog, ce stia si ea.
Ne mai vedeam om cu persoana (puneti voi ghilimele lingvistice unde doriti) sa ne spunem: la Moldova pihtiile se mananca cu otet. Noi, ce e aia? Fara mustar? Altii, cum, fara hrean?
Am mers cu caii la Piatra Neamt prima oara cand au ras de noi ca nu stim sa mancam raciturile cum trebuie, pe urma am trecut in problema caltabosilor si a sangeretelui, problema mare.
Casul de cap, nu mai discutam, trileme nationale.
Acum cvadrulemele nationale sunt departe de a tine cont de oarece gateli locale, nici vorba. Acum lumea se cearta (in ghilimele, discuta amiabil) despre cum se face risotto sau paella sau lasagna.
Italienii s-ar impusca cu mare drag intr-o glezna ascultand discutiile (dar tac, tac, tacerea e de aur) despre caciocavallo, lasagna sau, doamne feri, de lardo di colonnata (am dat exemple absurde pe care le gasiti pe gogu).
Cand aud ca s-a facut minestrone sau pasta di fagioli imi imaginez un italian in streang. M-am troznit prost, intr-o tara romitaliana dusa la absurd si, daca ma intraba cineva de ce-s palida si cu nervii la pamant, e ca ascult de la sfertodoctia lor cum e cu diverse preparate pa care bucurestenii (ma rog, locuitorii localitatii) le ingurgiteaza la rang de arta.
De ce oare am lasat traditia in ma-sa in cur ca sa facem niste chestii pe care niciun italian cu bun simt nu le mananca?
Imi vin in minte acum niste bucatari renumiti printre noi si niste tehnici demult apuse si peste tot, pe cei care i-au impins inapoi. Nu e corect sa citesti, sa studiezi, sa faci atatia ani o munca si sa ti se spuna cum se face incorect o mancare. Eu, iau vag o atitudine. De caine prost, caci alta nu am in minte acum, am doar un razboi intergalactic in mintea mea.
Si mai am in minte o melodie, legata de mine. Eu, care am crezut ca in bucatica asta de lume se si gateste, deci mi-o dedic.
Si cand ma gandesc ca acum 20 de ani ma certam cu macaronarii pe tipuri de branzeturi si potriviri cu vinurile si acum ma sperii de ce am in jur. Sunt trista.
Deci exist.
rororo
Aphex 
Nu stiu la care caz particular va referiti mai sus, dar, de cand frunzaresc bloguri culinare constat ca reinventarea bucatarie italienesti a devenit la noi sport national. Cea mai tare chestie mi s-a parut una cu o salata caprese „originala”, in care un bulgare de mozzarella zacea intr-o balta de suc de rosii, intr-o imagine suprarealista ce se putea intitula”peisaj cu voma unui purcel care a inghitit o minge de ping-pong”! Bietii italieni, nu stiu ei ca au o problema mare cat casa si ca in reinventarea bucatariei lor, via Romania, le sta salvarea!
O, reinventarea aia cu deconstructie nu imi sta in gat, nu ma refeream la bloguri ci la carciumi si bucatari, la „maestri” si „chefi” care nu le fac sa arate naspa in farfurie, dar care cred ca orice orez amestecat cu smantana si parmezan din greu este risotto. dar aia cu voma de purcel e buna :)) titlul mai probabil o fi fost „amigdale de purcel in preajma craciunului”
Ce mutra faina are casandra in poza asta, am citit pe internet ca apa sarata de mare este foarte sanatoasa pentru pielea cainilor cu probleme de piele/ blana.
Nu stiu daca este adevarat dar se pare ca ii curata de paraziti, etc.
Zic medicii de aici ca e neindicata. Paraziti nu avem, e deparazitata pe toate fronturile.
Na, poate asa este, eu nu stiu ca nu am experienta, in orice caz pe mine ma intereseaza foarte mult parerile oamenilor cu caine si nu neaparat parerea medicilor de animale care de multe ori efectiv debiteaza, nu stiu, acum spun ceva peste 2 ani altceva si sunt influentati de propriul interes financiar des, uite de exs acum 11 ani cand ma uit in pasaportul cainelui ce de vaccinuri mi-au bagat in el, pui, si cocktailuri…ma ia ameteala, acum cica si-au schimbat parerea, nu le mai da :), ca e periculos, ca sunt mai „intelepti’ ca blablabla, iar despre hrana am observat ca majoritatea habar nu au pe ce lume sunt, nu invata destule despre hrana la scoala, stiu eu mai multe ca ei.
Dar ai mei anual au avut pureci mai, nu exista animal caine sau matza fara pureci, ca nu ii vezi tu e altceva, :)))), acum deparazitat da asa este dar si cu deparazitat tot mai iau si fac, ai mei nu am avut caien care sa nu fii reactionat urat de la picaturile de pureci, fiecare in felul lui dar tot i-am otravit :-s…cica oamenii care traiesc langa mare/ocean spun ca apa sarata de mare ii protejeaza de paraziti, poate este adevarat ceva in asta ca eu am avut cand eram mica o alergie foarte urata pe corp si dupa ce m-a tinut cateva luni mi-a trecut peste noapte dupa ce am stat cateva ore intr-un rau de munte ( apa curgatoare).