Omleta cu bok choy si pecorino

Sau un soi de brunch experimental.

Slide1

Cum ar veni, am experimentat urmatoarele: cat tine bok choy la frigider, sta el si in apa sau face cumva radacini? Pentru ca nu am reusit sa dau in cadoul primit de la Elena, neam.

De fapt de cand am primit bazdaganiile, numai la omleta cu bok choy mi-a fost gandul, oua nu am avut in casa o vreme, ca deh, nu-s mascul, dar azi, s-au aliniat astrele, am avut di tati.

Adicatalea niste oua, bok choy si pecorino romano. DOP! Si care zghiara ca nu e ras de mine (ras, nu râs) ci luat de-a gata, o suge, l-am luat ca sa refac cacio e pepe cu paste cu ou, vreau sa vad diferenta intre pastele cu ou si pecorino gata ras.

Just for fan vreau sa fac asta, o sa vedeti la link ca e o arta sa faci cacio e pepe, ei bine, vreau sa vad cum e altfel, na.

Sa trecem la omletele noastre, deci avem nevoie de bok choy, cat de mare sau mic primiti de la prieteni, oua, cat de bio vi se permite, pecorino, cat de bun il gasiti.

Slide2

Bok choy il taiem mare (cu prima ocazie, care se va repeta, il tai nitelus mai mic si o sa evit cotorul la omlete, merge mai bine la un risotto sau la un orez prajit.

Slide3

Am reinvatat ca trebuie sa ne aliniem gusturile, ma plafonasem infect, asa ca am batut ouale cu pecorino si un amestec de rozmarin (de-al meu, din gradina), coaja de lamaie si sare. Despre sarea marina in alt episod, ca si despre zaharul brun.

Slide4

Mi-am adus din nou aminte de ce exista slow cook si slow food, pentru ca o astfel de omleta, ca sa aiba arome, parti crocante si anume savoare, trebuie prajita in putin ulei de masline, anume: dupa ce planta ucisa a fost saltata la foc iute, dar, spre final, totul e musai de lasat la foc bland, sa isi intrepatrunda aromele. Dureaza, e drept, dar gustul …

In final mortul l-am scos din groapa cu foame mare in gat, dar am avut rabdarea de rigoare, ca altfel o mancam asa, cum zic unii, nu frumoasa, dar batrana.

Slide5

Am pliat-o frumos in folie si am lasat-o circa 4 minute la rece profund. Nu s-a descalzit (exista cuvantul asta?), doar a luat forma.

Slide6

Nu e ce voiam 100%, ba, ca sa imi cronometrez de curiozitate timpii, dadui si pe jos.

Slide7

Cert e ca se apropie ca textura de tomogoyaki, desi, culmea, e mult mai simpla. Si sigur, daca as putea sa ii dedic timp ar fi o omleta misto pe care as servi-o in feliute, aperitiv, cu un sos bun, dar inca nu stiu care, cert e ca acum as bea un sake.

Dozo meshiagare, adica un fel de pohta mare.

Slide8

Nu, daca am caine pe langa mine, reiterez, nu am par in bucatarie pe masa, ca ma seaca toti. Cainele nu sta de obicei in bucatarie, aude infiorator de bine cand imi pica ceva pe jos, cui nu ii convine, sa ma pupe, aude si cand taie al batrn paine sau mar, altfel, nu are voie in bucatarie decat la ora mesei lui de caine.

rororo

Curs la Culinarium, the Cooking School

Cu chef Henrik Sebok.
Si nu scriu asta ca sa ma laud, nu am alta idee de titlu si nu e nicio lauda, despre curs mi-a spus Cristi Roman, cautam cu disperare ceva care sa ma invete altceva decat sunt invatati bucatarii la scolile normale sau cu chestii cu care sunt plimbati de nas ziaristii adusi in bucatarie pentru reclama.

Efectiv a fost o experienta deosebita, nu cred ca am de gand sa reiau toata povestea, Doar ca va pot spune ca Chef Sebok este un om deosebit.

Dar sa o luam cu inceputul, anume, am ajuns la Miele Showroom cu vreo ora inainte (de fapt eu am ajuns cu o ora si mai bine, dar m-am dus la benzinarie sa beau o bere, ca aveam emotii, sa nu ma spuneti).

Chef pregatea totul ca sa fie ca la carte, el insusi, cu vreo trei ore in avans de inceperea cursului. M-am oferit sa il ajut, mi-a raspuns amabil ca nu este cazul, e totul in regula, asa ca am aruncat o privire prin magazin. Bai, am si acum furnicaturi in degete de ce am vazut acolo in materie de echipamente de bucatarie. Desigur, intangibile unui om normal, ca mine, dar efectiv parca eram fetita cu chibriturile in fata unui foc real de tabara.

Cateva imagini (am cerut voie frumos sa fac poze, da?)

Slide3

Slide1

Slide2

De aici lucrurile au luat-o nitel razna in sensul in care am inceput sa tremur ca un crenvusti in fata oalei cand, dupa explicatiile preliminare, mi s-a pus penseta in mana sa pensez ditamai somonul. Mai vazusem chestia asta, dar nu am practicat-o niciodata.

Slide4

Vinul l-am folosit la prepararea bucatelor, la final am si baut din el, eu adica, sa vad cu ce am gatit, un Chardonnay de samburesti, demi dulce, delicios, mai mult dulce decat demi pentru gustul meu, dar bun (sa nu ma bateti don Costachel, eu sunt cu alea seci, din pacate mai des sunt capete decat vinuri).

Asadar pentru cele facute am mai pregatit unt cu usturoi (cu mici chichite), am invatat cum si de ce se fileteaza intr-un anume fel somonul, ce se face cu cazaturile si, o, da, cum se face sosul teriyaki de la zero. Ala chiar m-a spart, cum a iesit, sosul. Migalos, degustat si regustat, in final, opera de arta.

Am facut si gravlax, chef, nu numai ca a venit din vreme sa se pregateasca pentru curs dar avea si gravlaxul facut de doua zile, doar ne-a aratat varianta dansului si, ceea ce am pregatit, am primit la pachet.

Slide5

Si, pentru ca a fost ziua somonului, am facut si somon afumat (si mama nene cum trag hotele Miele). Care somon a fost ulterior glazurat cu sosul Teriyaki.

Slide6

Toate au decurs ca la carte, chef a avut rabdarea de a raspunde la absolut toate intrebarile cu mult calm, m-am facut de cacao de doua ori (mai ales la tocat brunoise la categoria grea, adica asa, cam cat un graunte de zahar tos).

Am trecut la asezare (plating, da?). Eu nu am vrut sa fac pana nu am vazut cum lucreaza Chef care, nu stiu cum a retinut tot ce am vorbit cu dansul, dar mi-a spus: mai, arde-o simplu, daca ai singura de gatit pentru un numar mare de persoane, e inutil sa incerci sa te complici.

Slide7

Bineinteles ca mie mi-a iesit cel mai urat platou de antreu care, am si uitat sa va spun se numeste, citez: Marinated Salmon on Thai Curry Scented Avocado Timbale

Slide8

Daca ma intrebati daca am retinut toata prepararea, da, in amanunt.
Si la antreu si la felul principal, anume, iar citez: Smoke Steamed Salmon Filet on Golden Fried Rice and Butter Roasted Asparagus

Slide9

Care a iesit un deliciu. Ce nu am retinut, dar am primit reteta, e in amanunt care sunt secretele pentru un Duo Chocolate Bavaroise with fresh Strawberry. Cu mandrie spun ca eu am pus stratul alb in pahare, dar cred ca se si vede asta 😀

Slide10

Ce am invatat in trei ore de curs? Am invatat destule chestii pe care nu le stiam sau nu le stiam in amanunt, am invatat ca a lucra cu aparatura de top, face o maare diferenta, dar uriasa si am invatat sa apreciez un om de care, sincer, imi era nitel frica. Nu pentru ca este un domn impresionant, ci pentru ca este renumit. Sincer, cand am ajuns mai devreme si l-am vazut lucrand deja, eram sa ma duc sa ma plimb, mi-am cerut scuze ca am ajuns prea devreme. „It’s never to early” mi-a raspun chef Sebok.

Stiu ca mancarurile prezentate au fost extrem de simple, insa cele spuse pe langa preparate, au inmultit bagajul de cunostinte, sper sa mai am sertare libere. Ar mai fi multe de povestit, ca am stat la povesti legate de diverse, a mai fost un coleg de curs mai adanc infipt in breasla, dar asta nu are nicio importanta, ca e plin netul de barfe carora, bineinteles ca nu le dau atentie decat cei care se simt mici si neimportanti. Henrik Sebok, atata va spun, este un mare om, nu ma refer aici doar la fizicul dumnealui impresionant. Sau mai exact, este un om si atat.

Sper sa ma mai tina baierele pungii sa mai ajung la vreun curs pentru ca efectiv a fost ceva ce nu cred ca gasesti usor in Romania, mai ales la lipsa de timp, de interes si de drag de a impartasi, fie si o mica parte din cunostinte, a multor bucatari.

Tare multumesc tuturor celor care sunt putin altfel.

rororo