Frankenweenie

Ca am idei putine si fixe, e clar. Ca am pasiuni turbate pentru anumite lucruri pamantesti, da. Dar deja Tim Burton ma atinge. Ba mai mult, are puterea data de industria cinematografica de a ma depasi de departe. Frankenweenie m-a atins rau de tot, a fost un film pe care efectiv l-am absorbit.

Omul, intr-adevar, ca tip de caractere, ca voci si actori favoriti, compozitor, e efectiv repetititv. Chiar si obsesiile pe care le are tind sa ma faca sa nu ma simt singura in nebunia mea, motivul catelului intors din morti apare la alte doua filme favorite ale mele (The Nightmare Before Christmas si Corpse Bride).

Zero, catelul lui Jack din Nightmare m-a inspirat pentru un desen cu bursuci si da, imi plac oamenii obsedati, obsesiile inseamna repetitie si repetitia tinde spre perfectiune.

Si muzica din film a lui Danny Elfman e oarecum repetitiva si ceaikovskiana si personajele au cam acelasi tip de moaca obosita, cu cearcane, care imi pare un soi de autoportret reinterpretat al regizorului insusi, ce sa mai, nu stiu cum face Tim asta dar ma regasesc in el. Sigur, umorul morbid nitel nu place oricui, sigur, atacurile subtile la adresa societatii americane, deasemenea, nu stiu cat de popular il fac astfel de filme.

Dar eu il ador. Despre filmul asta, ce sa spun, m-a convins, dat fiind leit motivul cainelui, cred ca Tim Burton a avut un catel dupa care a suferit mult (si eu tin inca in portofel poza cu Gipi, dupa mai bine de zece ani de cand a murit, noi astia obsedati de chestii diverse, ne tinem tare de obsesii). Ba mai mult, nu am sansa sa vorbesc cu domnul care a facut filmul dar am o vaga banuiala ca era un Bull Terrier (sau corcitura de). Pentru ca personajele lui canine din filmele amintite mai sus seamana structural si Tim nu este un om care lasa ceva la intamplare.

Suprarealismul nu lipseste din acest film si, nu stiu de ce, banuiesc ca tipul asta de animatie il face mai creativ, desi nici filmele cu actori nu-s de lepadat.

Weenie

Catelul din Corpse Bride.

Zero din Nigtmare

Si Casi (nici nu mi-am dat seama ca ideea era fix de la Zero, catelul lui Jack).

Stiu ca am scris mult, dar filmul e deosebit. Mi-a smuls o lacrima, ceva emotii, multe par la prima vedere banale si neinteresante vis-a-vis de problemele grave ale fiecaruia din noi. Dar nu e intotdeauna asa, multe bucatele de arta sunt pline de invataminte si emotii.

Mi-a placut mult filmul si l-as revedea de multe ori.

rororo

Tot urbane

S-au adunat diverse in aparat, care la momentul la care le-am imortalizat, aveau fie si o mica insemnatate. Cum nu as vrea sa le pierd si, cum se stie, netul conserva totul si e sezon de pus muraturi, le-am adunat anarhic, in ordinea in care le-am gasit.

Prima poza are legatura cu mai noua mea anti pasiune de pseudo bucataria italiana de care abunda localitatea. Infiorator de multi profesionisti au o vaga impresie ca se apropie de ideea bucatariei italiene care, ca si la noi si ca pretutindeni, nu prea exista. Exista, desigur, bucatarii regionale si la ei, inradacinate si cu mare scandal in jurul retetelor. De fapt cam toti mediteraneenii au sange in ei cand e vorba de reteta. Dar rar, vac si spre deloc ceea ce e in restaurantele de pe la noi are macar o vaga legatura cu un studiu al respectivelor bucatarii.

Retetele sunt truncheate si amestecate anarhic, ingredientele sunt folosite absolut mefistofelic dar, fireste, denumirile se pastreaza, caci, cum vorbeam si cu domnul Costachel, cum sa dai duduiei la masa taitei sau mamaliga, o arzi in tagliatelle si polenta, nu imi dau seama de ce, poate suna mai bine, desi cam in 90% din cazuri preparatele nu au nici cea mai mica legatura cu ce s-ar regasi pe o masa italiana.

Asadar, sincer, cateodata, ma bucur cand dau la masa romanismul etern, ceafa la gratar cu cartofi prajiti.

Slide1

Stiu ca nu credeam sa scriu vreodata cele de mai sus, dar am inceput sa ma bucur cand se cere un snitel bun sau o bucata de carnita bine facuta, ba chiar si un sote de ciuperci, ca aluia nu am cum sa ii zic pe scurt altfel, chit ca nu e tocmai termen romanesc. M-am saturat de pseudocarbonare, pseudobolognese cu gust de ketchup, pseudominestrone.

Trec la poza urmatoare, cersetorul din imagine, o omniprezenta. Anacronic mi s-a parut cum s-a alaturat el in poza (reiterez, nu am pretentia de artist pozograf) cu un fund de Volvo decapotabil si ce se vede in vitrina frigorifica a magazinului.

Slide2

Geamul lui Angi. Geamul lui Angi imi aduce aminte de multe bordeluri ilegale care arata cam la fel. Nu descopeream ca si geamul lui Angi este din peisaj daca nu striga cineva dupa Angi si nu imi pozam colega. Sigur stiti cum arata camerele din spatele geamurilor (model Angi) in care traiesc centristele (imi pare rau, asa le spun eu persoanelor care nu pot trai decat in centrul capitalei, aproape de cluburi, desi nu au mari surse de venituri, le-as spune hipsterite dar nu am suficiente informatii despre fenomen, inca nu am trecut de emo si se fenomenizeaza atat de multe zilnic, incat am scapari in cultura urbana).

Apartamentele din cladiri vechi, biblioteci care sa ateste o anume cultura, miros de fum si sex, musai cate o planta, pisica sau catel pufos, ibricul de cafea la indemana, un jeg neevident, periute de dinti schimbate rar, pete de calcar pe chiuvete, urme de mancare in farfurii si cate ceva care se vrea gateala printr-un colt de frigider, salam, nitel par de animal pe la colturi. Va suna cunoscut?

Asta e imaginea „Angi” (nu colega, colega se uita spre geamul respectiv).

Slide3

Urmatoarea imagine e cu o sacosa, nu e calcata la dunga, dar mi-a placut foarte tare, asa ca o alta colega de-a mea, mi-a cadorisit aceasta sacosa pe care am pozat-o, pentru ca am dat-o mai departe unei posesoare de pisici. Cand o sa primeasca si ea vreodata o sacosa cu caini negr, mi-a promis ca imi intoarce favoarea. Puteti tasta link-ul, e de la o biblioteca, nu dauneaza, nu ii fac reclama.

Slide4

In urmatoarea poza e mini-aranjamentul de sarbatoarea mult blamata dar care amuza teribil copiii. Am avut cateva bomboane sa le dau, ei s-au simtit bine, eu asisderea, deci, de ce nu. Nu inteleg de ce multi se supara pe o chestie distractiva dar aplauda pe cei ce se tarasc in jurul unor moaste.

Slide5

Am gatit acasa, da, in halul ala in care gatesti in somn. Am fiert niste pasaret, l-am aruncat in oala cu orez, niste morcov si ardei si cateva casarecce. De ce si ultimele? Ca sa scap odata de ele, ma enerveaza.

Slide6

Am avut si niste ciuperci pe acolo si soare. Eu zic ca asta este pilaf, sper, cred, e comestibil.

Slide7

Sunt fericita ca la marile magazine sunt produse romanesti bune si ieftine. Merele de 90 de bani parfumeaza toata bucataria.

Slide8

Ma amuza cand pisi fac accidente (da, masina de pisi, nu gresiti). Mai ales cu un taxi fix pe o strada pe care e un dispecerat de taxiuri. Si coloratii care apar imediat in preajma, poate pica ceva, ca oamenii la nervi mai uita geanta pe scaun, mobilul, macar un pachet de tigari, tot puca ceva, soimii patriei sunt la datorie sa puna ghearele. Nu bagati in seama focusarea, aparatul meu are personalitate.

Slide9

De final, nu pot s ama abtin sa nu pun poza cu o natura moarta, poate, poate se mai ofusca vreo coco fifi. Da, nu imi lipseste umorul negru, aia e scrumiera mea draga.

Slide10

Nu e reclama la Ciuc sau la cine stie ce marca de tigari, ca le tot schimb, alea s-au nimerit atunci, nu-s client fidel si in general nu-s fidea.

rororo