Antiitaliana

Nu-s o persoana agresiva, desi tot imi doresc un topor. Dar deja ma seaca italienismele. Si nu ma refer la vorbele, ca despre roitaliana corcita am mai vorbit noi de ceva vreme.

Mai, nu mai gasesti pe nimeni in lumea bucatariei bucurestene (si cred ca nu numai, ca si Costachel zicea ceva), care sa nu salte in padela ceva. Si nu ar fi nimica rau, dar preluarile culinare, nu numai ca vin pe filiera pur americana, ca aia au reinterpretat de multi ani mai multe chestii, de la pastele cu chiftelute si odiosul file cu gorgonzola, la pizza, aia saraca, vai mama ei.

Nu, ce ma intriga pe mine e ca multi cred ca daca pun rucola si cherry langa orice, gata, au gatit italieneste de s-au rupt in doua.

Lasand la o parte ca multi nu studiaza (nici macar pe net, ce sa mai vorbim de carti sau de deplasari la fata locului), o ard in limbaje si maglavaisuri care sa te faca sa dai pe spate, rosia e pomodoro, porcu’ e maiale si are si filetto, plus ca macaroana e al forno. Drept e ca nici italienii (nici eu fara ajutor) nu bunghesc a dubla mereu bine consoanele. Mai dar cand o fac si bucatarii, olelei.

Desi, ma iertati, am gresit, astea cu rucola si alte salate de papadii sunt mediteraneene, caci interpretarile sfertodoctilor culinari nu se limiteaza la o bucatica de Italie, nu, nu baga in seama nici considerentele geografice care tin de Adriatica, ce sa mai vorbim, doamne fereste sa te gandesti ca in anumite parti (extrem nordice sau sudice) nu se haleste deloc ceva asemanator.

Toti facem bucatarie italiana, mi scuzi, mediteraneana.

Ei eu avui aparatul la mine si, desi dupa voia mea as fi executat in campul muncii o vichyssoise (calduta) cu pai parmezan si un green curry reinterpretat, plus ceva basmati alaturi, adica mancare foarte ieftina pe care o poti vinde la pret bun, m-am rezumat la cele ce urmeaza.

Am interpretat profund o minunata radauteana care, dupa parerea mea, a iesit misto si, culmea (pentru unii), e mult mai buna a doua zi. Dar ca in cazul carnii de vita, romanul prefera proaspata, ca asa a invatat de la … nu stiu de la cine.

Slide1

Doar pentru cunoscatori, fasole nebasinoasa. Carnatii semiafumati nu sunt cine stie ce, dar aici nu mai e vina mea ci a producatorului.

Slide2

Nu v-am zis cum am ingrediente care tipa dupa mine? Efectiv dintr-un maldar de chestii, legume, radacinoase, diverse, cateodata tipa ceva, ia-ma pe mine, ia-ma pe mine!

Ei ciuperca aia de care a beneficiat pizza de acasa, mi s-a strecurat, partial, in ruxac.

Slide3

Asa ca am comis si la munca o pizza cu aluatul meu si din resturi vegetale care nu sunt demne de mesele clientilor. Aruncaciuni, cum le zic eu, numai ca eu nu pot sa arunc.

Slide4

Daca radeti de pizzele mele v-am zbart, v-am zis ca e antiitaliana treaba, am intins-o cu pumnii direct in tava.

Slide5

Bucatile mai mari din mijloc le-am facut pane, fara pagube, in aluat care ramanea de pe o zi pe alta, doar pentru cunoscatori.

Slide6

Si, ca sa inchei cu un desert, (ca e musai, nu?), alt romitalienism dintre multe altele, cheesecake. Raspandit de americani, desertul asta, ca si lava cake, umple meniurile crasmelor. Asa ca am dat-o divers, am ales sa fac o prajitura cu branza.

Slide7

Portocala e acolo accidental, ca se usca saracuta pe un raft si am dezbracat-o ca sa nu moara lent.

Umplutura? Pai cam ca la pasca. Blatul? De biscuite cu unt. Banal nene iancule, ieftin si, culmea, nu e cheesecake.

Slide8

Acestea ziind fise, inchei spunandu-va ca nu am nimic contra bucatariei italiene, e simpla, ieftina si buna, am contra celor care se fredoneaza cu ingrediente scumpe spunand ca fac ceea ce numesc bucatarie italiana. Care nu e nici pe departe.

Daca ati citit pana aici, sunteti cu capul.

rororo