Vedere de weekend

Nu e tocmai vedere, e un desen in acuarela de prin 92, cand inca mai mazgaleam cu incredere. Si vreau sa il pun aici pentru o anume Mirela al carei ghiers melodios il mai am in cap.

Nu stiu daca tin bine minte (ba cum sa nu) varianta oficiala a melodiei care a aparut pe vinilul fetelor de la Secret. Ceva de genul:

„In veacul asta atat de ametitor
Cand e-un pacat sa mai fii visator (or machitor?)
Cand pentru multi si mierea (berea) are-un gust amar,
Un ceai de soc e un rau necesar”

(stiu, la final era unda de soc)

Pentru gagici care cu adevarat zbarnaiau bine la bass (Angi, iti zbarnaie bassu … ce???? Angi, da-te mai incet ca iti zbarnaie bassu … Stati sa ma dau mai incet, ca nu aud nimica, imi zbarnaie bassu).

Asadar asta e dedicatia mea, vedere virtuala de weekend. Mi-ar placea sa ajunga si la restul fetelor.

ps: inca mai am vinilul.

Dieta disociata

Ma manca sa reiau antiitaliana de ieri, ca ma mai lovii de cateva minestre si rizoturi de sa imi dau palme. Bre, drept ii ca nu ma pricep la dulciuri si aluaturi, dar macar recunosc, mai ales cand sunt pe cale sa fac gafe monstruoase la cererea publicului.

Asa ca ma multumesc cu niste poze legate de ceea ce stim cu totii ca nu e nociv. Ieri niste colegi de-ai mei au disociat.

Disocierea nu este deloc nociva, in sexul in care te poti nutri simplu si eficient. Sigur ca aici este o diferenta de gusturi, noi baietii, preferam micii mai cruzi. Adica zemosi. Fetele mai comenteaza dar, vorba celor care au tinut regimul, nu ele mananca, nu?

De la sine inteles ca proteina se asociaza cu un dip de calitate. Nu au nevoie de rub, dar intotdeauna un dip de calitate trebuie asociat acestei diete. Eu il numesc mustar ordinar. Si desigur, in poza nu apare si minunata paine de langa sinagoga (aici inchei caterinca, chiar fac o paine pe vatra minunata, recomand).

Dupa asa o masa colegii mei ar dormi, cum as dormi si eu dupa ce fac gratarul bec la loc (secretul unei plite impecabile: soda caustica si acid).

Nu insinuez ca ei ar fi papagali, in imagine e Mozzarella, o gagica ce o da disociat ca vechii daci, pe mei, dar imi placea cum dormea ea lemn in timp ce imi gainata tastatura si am zis sa nu ratez poza.

Cat despre antiitalienisme si disocieri, eh, nu am vorbele la mine, dar multe ar mai fi de scris. Asa ca incheiem cu traditional tomnaticul (apropos, nu va uitati la meteo, va spun ca si anul asta o sa fie toamna lunga si iarna calma, a inflorit liliacul), deci reiterez: